Suricata în acţiune!

Blog Archives

Piatra e viata mea

Am un obicei de neredresat. Cand ma duc la munte adun in limita a cat pot sa car, tot felul de pietre, pietricele si pietroaie si le aduc cu mine acasa dupa fiecare excursie. Treaba e ca realizez ca in ritmul asta, daca toti ar semana cu mine, in cativa ani n-am mai avea munte la .. munte, ci ar disparea cu totul la oras (ai naibii oraseni!). Ce Rosia Montana, s-o vezi pe Gabita cum cara in fiecare an… Continue reading »

Nu, nu ești ca mine

Suntem campioni la prefăcutul că suntem fix ca ceilalți. Ce-mi place maxim să aud cum se laudă o tipă cu 2 copii că ea își gestionează bine timpul, că este și un bun lucrător (de acasă), că se ocupă de copiii ei mici, mai are grijă și de curățenie și de mâncare și, eventual, își mai satisface și soțul și îți face public shaming că ea poate, iar tu nu. În realitate, are bonă sau bunică sau mătușă sau soră… Continue reading »

5 ani după Colectiv

Puteam să fiu eu. Așa încep amintirile mele despre ce s-a întâmplat acum 5 ani în clubul Colectiv. Am avut norocul să nu fiu prezenta acolo, deși cu câteva săptămâni mai devreme primisem o invitație de la niște prieteni. Ei au fost primii sunați când am auzit de incendiu. Puteam să fiu eu. Anul ăsta, cei 5 ani se împlinesc fix în ziua săptămânii din 2015. De Halloween. Nu mai suport această sărbătoare de când s-a întâmplat. Simt că sunt… Continue reading »

Iertare pentru bataie

Se zice că nu poți să stingi focul cu foc (expresia originală “you can’t put fire with fire”). Este adevărat. Doar că trebuie multă stăpânire de sine, ani de zile de antrenament și multă răbdare.. Nicio trăsătură pe care eu să o dețin momentan. Am luat în balon o tipă care a amenințat cu bătaia copilul meu, pe el și pe alți copii, de fapt. În loc să am o reacție categorică de moment, să îi fi spus atunci tranșant… Continue reading »

Fiecare cu feblețea lui

În cele ce urmează, încercați să nu judecați prea aspru. Fiecare are câte o slăbiciune pentru câte cineva. Una dintre ale mele este Alex Dima. Îl știți, băiatul de la ProTV, de la România te iubesc, băiatul cu pădurile, băiatul ăla care este apărătorul suprem al celor oropsiți, cel anti-sistem, cel mai cel. Chit că mi-s eu femeie măritată și cu copil, de câte ori îl văd, mi-s Aaaalex Diiiima.. Ca o adolescentă lovită cu leuca lui Cupidon, care nu… Continue reading »

Îl iubești?

De curând am asistat împietrita la o scenă la care nu mă așteptam. O mamă tânără își lovea copilul de nici 1 an jumătate peste mâini, cu putere și ură, ca să nu mai bage în gură ce găsea pe jos. Era prima ploaie din viața lui, iar el sărea în baltă, apoi băga mâna în baltă, apoi în gură. Iar mamă-sa, furioasă, îl certa! Țipa la el să nu mai facă și îl plesnea cu o forță de cred… Continue reading »

O sa strang pana la adanci batraneti un sac de JAP!

Sunt un om pasnic (pana acum). N-am porniri violente, ci doar scenarii alternative in capul meu, unde este o lume perfecta, o utopie, in care, evident, EU sunt regina! Tolerez si prostii, si mistourile, si nesimtitii si toate genurile de comportamente si felul cum se muleaza ele pe oameni. Dar, raman o doamna. Sa fim bine intelesi. Dar va aduceti aminte de serialul Ally McBeal in care tipa isi tot imagina scenarii alternative realitatii? Cam asa functionez si eu uneori.… Continue reading »

Despre religie in 3 vorbe

Azi am trecut pe lângă un popă pe stradă cu un ochi bandajat. Primul meu gând a fost: oare l-a bătut Dumnezeu? O prostie de gând, nu? De fapt, e perfect explicabil atunci când asta e mentalitatea cu care am fost crescuți în ortodoxism, că Dumnezeu, dacă nu e mulțumit de ceea ce faci, te pedepsește. Altfel de unde aș ști eu această vorbă “l-a bătut Dumnezeu”. Cum de li se pare normal credincioșilor să li se prezinte ideea unui… Continue reading »