Vinerea Neagră, bine, să îi zic cum îi zice, şi anume Black Friday, mi-a adus aminte de un alt soi de îmbulzeală, de data asta mai nişat. Şi anume, îngrămădeala femeilor americance care năvălesc în magazinele care anunţă reduceri masive de preţuri la rochiile de mireasă. Aşa că, să pornim studiul de caz, să fabulăm un pic, iar în final să încercăm să tragem măcar o concluzie. Înţeleg că în SUA preţurile sunt piperate pentru o rochie de mireasă. Câteva… Continue reading
Am oscilat între dacă să vorbesc despre noul sezon X Factor sau să tac. Dar, mai jos se vede ce am ales 🙂 Căci, aseară chiar mi se umflase o venă pe tâmplă când am văzut cât de aberanţi au ajuns. În primul rând, câteva asemănări cu sezonul trecut: – fata din juriu antrenează echipele. Anul trecut a fost Paula Seling, anul ăsta e Delia Matache. Mişcarea a fost bună, căci fata are un tupeu care pe Seling n-ar fi… Continue reading
Dragii mei, a înnebunit cimpanzeul în Africa de la atâta Black Friday. Evident, pentru că s-a adaptat plaiurilor mioritice, Black Friday a fost şi încă este un prilej pentru mulţi ‘comercianţi’ să te facă să crezi că tu chiar primeşti ceva redus baban. Eh, ce să-i facem, dacă importul de idei funcţionează bine, iar adaptarea lor este şi mai strălucită, noi nu avem decât să fim martori la acest eveniment de tipul “o ocazie unică!”. Nu zic că nu sunt… Continue reading
Cred că nicio relaţie nu este cu adevărat consumată, până când nu are loc şi o discuţie in maşină. Până când nu se petrece şi această dramă modernă accesibilă doar claselor superioare care îşi permit o maşină. De câte ori n-am trecut fiecare pe lângă un cuplu care poartă discuţia! Dar neapărat în maşină, de preferinţă seara şi de preferinţă în faţa blocului sau într-o parcare oarecare. Ba chiar, de ce nu, traşi pe dreapta undeva, oriunde. Până la urmă… Continue reading
Câteodată câştigi, iar alteori mai pierzi. Într-o dumincă acum vreo 3 săptămâni eram acasă printre flori, le pregăteam de iarnă (da, sunt o mare grădinăreasă de balcon) şi mi-am aruncat ochii înspre cuibul guguştiucilor. N-am observat activitate, aşa că m-am uitat pe geam. Cuibul era gol. M-am simţit bine iniţial ştiind că au crescut şi puii ăştia mari şi au zburat în lume. Apoi m-am aplecat un pic pe geam înspre cuib şi am văzut că doar un pui reuşise.… Continue reading
Sursa foto: Observator de Constanta Când l-am văzut ieri (DIN NOU) la ştiri pe Mazăre coborând în rapel ca James Bond la inaugurarea unui magazin, m-a lovit! Cred ca am avut o revelaţie! Mi-am dat seama că oricât nu-l pot suferi pe acest omuleţ (asta e, în viaţă mai am şi antipatii), trebuie să recunosc că este un produs de marketing excelent! Mi se pare că se comercializează atât de bine şi că este EFECTIV atât de omniprezent (te întorci… Continue reading
Numele oamenilor mi se pare un subiect interesant. Mi se pare extrem de neaoş să aud că pe un neamţ îl cheama Hans, pe un franţuz François sau pe un spaniol Carlos. E cum nu se poate mai autentic, mai de la mama lor. 🙂 Pe de altă parte, întotdeauna m-au mirat alegerile neinspirate ale unor părinţi pentru copiii lor. Înţeleg că atunci când deveniţi părinţi pentru prima oară, sunteţi atât de entuziasmaţi, încât când îi vedeţi mutriţa aţi fi… Continue reading
Pentru că am deschis ieri cutia Pandorei în care mi-am aruncat şi eu mai demult ochii, mi-am adus aminte de sentimentul ăla când, atunci când eram mică şi prostuţă, mi se părea că anumite piese erau scrise DESPRE şi PENTRU mine. 🙂 Hm, stupid, nu? Câţi nu simt asta? Mai ales când eşti copchil mic şi prost, dar extrem de înamorat, ţi se pare că toată lumea muzicală se învârte în jurul inimioarei tale roşii şi zdrobite. 🙂 A, ce… Continue reading
Pesemne că îmbătrânesc. Sau poate că mi-a venit mintea la cap, sau pur şi simplu nu mă (mai) interesează. N-am idee ce variantă să aleg, cert e că nu mi se mai par interesante dramele adolescentine. Sau cel puţin aşa numesc eu diversele: despărţiri, împăcări, care-cu-care se mai ceartă, cine-şi mai pierde nopţile şi pe unde, făcând cine-ştie-ce, cine se mai cuplează (nu suport cuvântul ăsta, că doar nu suntem ștecăr şi priză) şi alte diverse. Nu-mi dau seama dacă… Continue reading
Nu ştiu cum se face, dar în viaţa fiecăruia îşi face loc uşor, uşor în limbaj expresia “pe vremea mea”. M-a apucat şi pe mine boala asta. Să vă dau unele exemple ce-mi vin acum pe loc: – când era câte o zi onomastică pe vremea copilăriei mele, se ura un simplu “La mulţi ani” eventual asezonat cu “şi tot ce îţi doreşti”. Acum se urează “să trăieşti cu numele”. Reacţii: Nu văd cum pot să trăiesc şi fără el?… Continue reading