Sursa foto: stankiewicz.free.fr Din capul locului recunosc că n-am fost nici eu uşă de biserică sau icoană, clar nu. Dar să vedeţi ce-mi aud urechile când se mai întâmplă să împart spaţiul cu elevi de liceu. Prima oară: Am nimerit în metrou lângă un grup de elevi de liceu. Discutau despre teme şi cum nu le suportă. Ok, nu ştiu ce elev adoră temele, deci îi înţeleg că vorbesc cu sictir despre teme. Dar să vedeţi abordare. Erau vreo 3… Continue reading
Aruncaţi cu oo, cu cartofi, cu roşii, cu pungi cu apă îngheţată bocnă, cu ce vreţi, (numai vedeţi ca produsele bio ie scumpe, nu le irosiţi pe mine). Faceţi ce vreţi voi, dar eu recunosc că acum 4-5 ani mă uitam la emisiunea În gura presei cu Mircea Badea. De multă vreme însă, m-am mutat pe B1, la emisiunea Lumea lui Banciu cu Radu Banciu. Se prostise (şi încă se mai prosteşte) Badea şi începusem să nu-l mai suport. Cine… Continue reading
Fun fact! Mă duc la poştă să cumpăr timbre. Gerul, vântul şi ninsoarea de pe lume. Poşta mai este localizată şi pe colţ după un gang. Cred că vântul care mi-a intrat până în măduva oaselor va fi resimţit si de generaţiile viitoare. După ce îmi forţez toţi muşchii şi degetele îngheţate (cu tot cu mănuşi) să trag uşa de la intrare, reuşesc să intru în oficiul poştal. Înăuntru, în contrast cu haosul iernii de afară, puhoi de lume şi… Continue reading
Mergeam intr-o zi pe strada in treaba mea. Era una din zilele alea cand nu se aliniaza planetele cum trebuie (stiti ce vreau sa spun, n-are legatura cu calendarul mayas). Si cum mergeam eu asa gri (sau cu corabiile inecate, ar zice altii), ii vad pe doi in fata mea. Erau cu spatele la mine. Eh, sa vedeti ce scria pe geaca unuia! Scria “Make your destiny”. Fara semnul exclamarii. Asa, scris simplu. Si-mi zic, uau! Ce moment special! Ce… Continue reading
După ce o vreme i-am invidiat şi eu pe cei care au obţinut un job pe pile, pentru că am fost şi eu un român care şi-a dorit să moară şi capra vecinului (hei, eu măcar sunt sinceră), mai târziu mi-a venit mintea la cap. Şi am analizat situaţia mai pe îndelete. După ce am reuşit să nu mai fiu mică şi să mor de invidie (nu am idee unde naiba am ajunge dacă am fi cu toţii atât de… Continue reading
Ştiam că sunt capabilă de aşa ceva, dar chiar să îmi ‘reuşească’ atât de bine să stric ziua multora, nu mă gândeam că este posibil. Se pare totuşi că am capacităţi speciale. Totul a început când am dat nas în nas cu un om pe care de fiecare dată când mă întalneam cu el şi povesteam ce a mai făcut fiecare, mi se plângea de cât de nefericit este. Material vorbind. Cât de prost o duce el. Că n-are bani,… Continue reading
Săptămâna trecută primeam o carte poştală cu un câine photoshopat astfel încât să arate ca Michael Jackson. Tipa care îmi trimisese cartea poştală s-a gândit că îmi va face mare plăcere să primesc aşa ceva, având în vedere că am menţionat în profilul meu pe postcrossing că sunt fan Michael Jackson. Mda. Eu am rămas mută. Cinstit vă spun. N-am ştiu ce sentimente să am vizavi de cartea poştală cu pricina… Adică asta>>> Mă gândesc că dacă mi-ar fi plăcut,… Continue reading
Am oscilat între dacă să vorbesc despre noul sezon X Factor sau să tac. Dar, mai jos se vede ce am ales 🙂 Căci, aseară chiar mi se umflase o venă pe tâmplă când am văzut cât de aberanţi au ajuns. În primul rând, câteva asemănări cu sezonul trecut: – fata din juriu antrenează echipele. Anul trecut a fost Paula Seling, anul ăsta e Delia Matache. Mişcarea a fost bună, căci fata are un tupeu care pe Seling n-ar fi… Continue reading
Cred că nicio relaţie nu este cu adevărat consumată, până când nu are loc şi o discuţie in maşină. Până când nu se petrece şi această dramă modernă accesibilă doar claselor superioare care îşi permit o maşină. De câte ori n-am trecut fiecare pe lângă un cuplu care poartă discuţia! Dar neapărat în maşină, de preferinţă seara şi de preferinţă în faţa blocului sau într-o parcare oarecare. Ba chiar, de ce nu, traşi pe dreapta undeva, oriunde. Până la urmă… Continue reading
Numele oamenilor mi se pare un subiect interesant. Mi se pare extrem de neaoş să aud că pe un neamţ îl cheama Hans, pe un franţuz François sau pe un spaniol Carlos. E cum nu se poate mai autentic, mai de la mama lor. 🙂 Pe de altă parte, întotdeauna m-au mirat alegerile neinspirate ale unor părinţi pentru copiii lor. Înţeleg că atunci când deveniţi părinţi pentru prima oară, sunteţi atât de entuziasmaţi, încât când îi vedeţi mutriţa aţi fi… Continue reading