Pentru că am deschis ieri cutia Pandorei în care mi-am aruncat şi eu mai demult ochii, mi-am adus aminte de sentimentul ăla când, atunci când eram mică şi prostuţă, mi se părea că anumite piese erau scrise DESPRE şi PENTRU mine. 🙂 Hm, stupid, nu? Câţi nu simt asta? Mai ales când eşti copchil mic şi prost, dar extrem de înamorat, ţi se pare că toată lumea muzicală se învârte în jurul inimioarei tale roşii şi zdrobite. 🙂 A, ce… Continue reading
Pesemne că îmbătrânesc. Sau poate că mi-a venit mintea la cap, sau pur şi simplu nu mă (mai) interesează. N-am idee ce variantă să aleg, cert e că nu mi se mai par interesante dramele adolescentine. Sau cel puţin aşa numesc eu diversele: despărţiri, împăcări, care-cu-care se mai ceartă, cine-şi mai pierde nopţile şi pe unde, făcând cine-ştie-ce, cine se mai cuplează (nu suport cuvântul ăsta, că doar nu suntem ștecăr şi priză) şi alte diverse. Nu-mi dau seama dacă… Continue reading
Sa zicem ca am fost inspirata de alegerile prezidentiale din Statele Unite, sau poate de viitoarele alegeri parlamentare de la noi. Sau poate m-am gandit sa dau o mana de ajutor consilierilor din spatele candidatilor. Atunci cand raman in pana de idei, ce sa mai promita, ce cuvinte impopotonate sa mai foloseasca, cum sa mai minta frumos, in fine, deci, sa ii ajut. Caci, daca nici poporul nu mai intinde o mana de ajutor hotilor, nu stiu cine o s-o… Continue reading
Sunt unii care ii considera ciudati pe cei care au hobby-uri. Ca si cum daca tu colectionezi ceva, esti un freak. Cam asa cred unii. Iar mistoul si atitudinea smartass le este foarte la indemana. Dar sa nu ma ambalez prea tare, ci sa va povestesc. Nu v-am mai zis de mult nimic despre hobby-ul meu cu cartile postale si postcrossing.com pentru ca nu vreau sa ii plictisesc de moarte pe cei care n-au treaba cu hobby-urile astea. Poate voi… Continue reading
…vad un snop de banane, imi vine sa mi-l pun in cap, ca Freddie Mercury. Remember? 🙂 …vad o coaja de banana pe jos ma intreb daca chiar poti sa aluneci pe ea ca in desenele animate …am un balon, imi vine sa mi-l bag sub bluza, sa mimez ca am burta. …vad un ventilator ma gandesc sa fac si eu poze ca in reviste in care imi flutura parul in mod artistic. Ca o diva ce sunt 😀 …vad… Continue reading
Sursa foto Discutam într-o zi cu o prietenă, cum ar fi să o iei razna când trebuie să faci partajul. Ce ar fi ca după ce ai trăit ani de zile cu el/ea, la final să vă ziceţi că nu se mai poate pentru că există “diferenţe ireconciliabile” (vai, ce nu sufăr exprimarea asta pompoasă care înseamnă un pur şi simplu “nu se mai suportă unul pe altul”), iar atunci să începeţi să vă împărţiţi bunurile şi fiecare să îşi… Continue reading
Primesc într-o zi doi pui de ţară. Doi cocoşi. Am zis pui pentru că erau tinerei. Mi se spune că sunt doar aranjaţi, adică pârliţi şi curăţaţi, dar nu sunt tranşaţi, adică ciopârţiţi, ci sunt aşa cum i-a lăsat.. călăul. Goi, inerţi şi în aşteptarea cuţitului bucătăraşului cel viteaz. Adică io. Pun-te, Găbiţelule, şi tranşează cocoşeii. Tu care n-ai mai tranşat niciun pui în viaţa ta! E drept, am mai văzut eu în familie cum se ciopârţeşte o zburătoare, dar… Continue reading
Sursa foto Acum ca mi-a mai venit si mie mintea la cap (ce sa-i faci, anii trec si lasa in urma cate un pic de minte :P), ma uit in urma mirata si taaaare nedumerita. Ma intreb de ce ai vrea sa reincalzesti o ciorba cu care te-ai ars si pe care n-ai putut s-o digeri din prima. Deabia acuma ma mira cand vad exemple de cupluri care se despart si se impaca, ca apoi sa se desparta si iar… Continue reading
Plănuiam de mult împreună cu prietenii să vizităm acest restaurant cu renume, amplasat pe strada Şepcari 16 în Centrul Vechi. I s-a dus faima că este restaurantul lui Dinescu, Mircea Dinescu, iar cum dumnealui ‘le are’ cu mâncarea, ne-am zis că n-o să dăm greş de îl vizităm şi noi. Ştiam că meniul are preţuri mai măricele decât de obicei. Ne gândeam înainte să mergem că s-o datora mâncărurilor care, conform site-ului, sunt “reţete vechi de 100 de ani reinterpretate… Continue reading
Sursa foto La o trece de pietoni într-o dimineaţă, aşteptam mai mulţi să traversăm. Semaforul deabia se făcuse verde pentru maşini, aşa că era de aşteptat mult şi bine. Pe trotuarul opus nu era decât o tipă de al cărei braţ stătea agăţată o băbuţă. Tipa era toata îmbrăcată în negru, cu un tricou al unei trupe de care eu nu ştiu, păr negru, lung şi semi-răvăşit, pantaloni negri. În fine, toată în negru, ca majoritatea roacherilor, vorba unei vecine… Continue reading