Da’ Poliţia ce face?

Seară. O intersecţie mare. Traficul este dirijat de poliţişti. Se pune roşu, se pune verde, mai că sunt şi poliţiştii în ritm cu semaforul şi reuşesc să nu creeze zarvă în intersecţie (că de multe ori, ei încurcă circulaţia în loc să o descurce).

La un moment dat se aude o ambulanţă. Nino nino, ca toate ambulanţele.

Eu voiam să traversez şi eu, ca orice pieton, să mă duc înspre casă. Deşi mă grăbeam, m-am oprit. Ultimul lucru pe care îl vreau e fi să fiu lovită de o ambulanţă care se grăbeşte cu vreun pacient. Ar fi şi culmea să ajung eu însămi pacient. Nu? (nu vi se pare ridicol că o salvare să fie implicată într-un accident, când ea de obicei SALV-ează? Cine salvează salvarea?!)

Eh, mulţi nu gândesc aşa. Eu m-am oprit să văd de unde naiba se aude sirena. După ce am reperat salvarea, am văzut că nu are treaba cu mine şi nu-i stau în drum, am plecat de pe loc.

În schimb, culmea, văd o tipă ca traversează pe zebră (da, era verde pentru pietoni, aşa, şi?) fix prin faţa ambulanţei care venea precum năvăleau turcii în Scrisoarea a III-a. N-a interesat-o treaba. Nu zic de salvare, ci zic de propria-i viaţă. În plus, culmea!, unul dintre poliţişti era fix pe zebra aia, dirijând circulaţia şi încercând cu disperare să oprească pietonii să treacă, pentru că era verde pentru ei si nu le păsa de salvare. Căci, să recunoaştem, pietonii trec ca vitele uneori (m-am săturat să tot scriu despre asta). Ce dacă poate vine vitezomanul Gică şi intră în ei ca bila în popice, dacă e verde ei tot trec!

De ce nu s-a oprit tipa? Pentru că era prea ocupată cu discuţia telefonică.

Ce-a făcut poliţistul nostru (pe lângă care tocmai trecuse)? S-a multumit doar să strige după ea “bine că eşti ocupată cu telefonul!” Atât! Nimic mai mult. Ceva mai românesc de atât n-am cum să găsesc.

Nu tu amendă, nu tu măcar intimidare/avertisment (să fi oprit-o la o discuţie), nu tu nimic. Doar o “corecţie” verbală pe care tipa cel mai probabil NICI nu a auzit-o, având în vedere că era în continuare la telefon. La naiba, de fapt, probabil, tipa nici nu şi-a dat seama ce a făcut.

Recunosc, m-am abţinut să nu îl apostrofez la rândul meu pe poliţist când am trecut pe lângă el “aşa vă trebuie dacă nu-i daţi amendă” (păi, dacă tot văd că lucrurile se rezolvă verbal, atunci să intru şi eu în horă, nu?). Tare mi-e că m-aş fi trezit eu cu amendă, în locul tipei, pentru lezarea organului. Ha. Asta chiar ar fi fost culmea.

Uite, d-aia. D-aia nu merge mai nimic în ţărişoara asta. Pentru că atunci când trebuie să faci ce eşti plătit (meseria de poliţist, în speţă), n-o faci. Şi tocmai de aia, din păcate (fără a fi limitate motivele doar la ăsta), Poliţia română n-o să fie niciodată respectată aşa cum este, de exemplu, Poliţia în SUA.

Ehe, mai avem mult până acolo. Tare mult. Până când nu o să terminăm cu apostrofările (de fapt mă mir că n-a înjurat-o… să fie MAI neaoş), până când nu o să terminăm cu trasul de şireturi cu autorităţile şi cu “mica înţelegere”, până atunci NU o să căpătaţi respect! Dacă nu ştii să te impui şi te limitezi doar să ţipi după contravenienţi şi să baţi palma cu infractorii, atunci înseamnă că suntem departe de civilizaţie.

Până atunci, doar vise. Visăm şi noi că suntem “afară”.

Credeţi că poliţistul din SUA este atât de luat la mişto si nebăgat în seamă cum este la noi? Nu zic că umblă câinii cu covrigi în coadă nici acolo, dar nici ca la noi… Credeţi că respectul pe care l-au câştigat acolo a venit doar dinspre cetăţeni, sau şi poliţistul la rândul lui a urmat cât de strict a putut un cod de conduită şi a impus respect? Credeţi că ‘suflă’ atât de mulţi în faţa poliţistului american, pe cât de mult este luat la picior poliţistul român? Credeţi că îşi permit atât de multe nereguli cetăţenii americani în faţa poliţiştilor lor precum îşi permit ai noştri în faţa poliţiştilor români? Cum adică să TRECI pe lângă el, el să ţipe la tine, să vină şi salvarea, iar pe tine să nu te intereseze cătuşi de puţin?! Cum?

Oare când o să ajungem să înţelegem că respectul faţă de autorităţi are două direcţii: atât dinspre cetăţean înspre autoritate (respect acordat), cât şi dinspre autoritate înspre cetăţean (respect impus). Dacă nu ştii, ca autoritate, să urmezi regulile pe care ai promis că le respecţi şi nu faci ce ţi-ai propus, atunci jumătatea de respect dinspre cetăţean n-o să vină. Adică, până când nu va începe să plouă cu amenzi şi nu vor fi strict urmate regulile, nu vom ajunge nicăieri. Ci doar ne vom pierde într-o mare ciorbă de lucruri permise, deşi ilegale şi contraveninte, mereu într-o balanţă incertă de bine împotriva răului. N-o fi ăsta Gotham City, dar cu siguranţă am impresia că ne lipseşte un Batman (a girl can only wish…).