Un spam înţelept, despre femei

Nu promovez spam-ul, să fie clar. Dar la un aşa mesaj aiurea ajuns la mine în ogradă, trebuie să comentez şi eu ceva. Iată:

“Urăsc zilele astea în care mă acaparează starea pe care o am acum. Starea aia de lene amestecată cu nervi, oboseală şi fără chef. Am multe pe cap şi nu ştiu cum să le rezolv. Simt că nimic şi nimeni nu mă poate ajuta. Ştiu că îmi va părea rău că nu am făcut lucrurile la timp, deja îmi pare. Nu ştiu ce vreau de la viaţa şi cred că a venit momentul să-mi pun întrebare asta şi să aflu. Chiar nu ştiu cum şi ce să fac. Nu-mi doresc nimic în momentul asta. Nu vreau decât să stau şi să nu-mi pese de nimic. Să mă trezesc într-o dimineaţă fără nicio grijă. Ştiu că trebuie să fac ceva şi nu ştiu ce anume. Nu înteleg ce e cu mine şi de unde s-a năpustit asupra mea starea asta de nepăsare totală. Nu am fost niciodată aşa. Tot timpul am făcut ce aveam de făcut şi eram conştientă de ceea ce trebuie să fac. Acum, mă trezesc, mănânc(când îmi amintesc că mai trebuie să fac şi asta), dorm (deşi aş dormi tot timpul), mă duc la facultate(deşi nu m-aş duce), şi iar de la capăt. Nu am chef niciodată să fac nimic. Tot ce fac, fac parcă pentru că trebuie să fac, nu neapărat că îmi doresc. Iar în momentul ăsta, un singur lucru face excepţie de la regula asta, un singur lucru îmi place să-l fac. În rest… Vreau doar să uit de tot şi de toate. Să mă trezesc undeva departe de tot, toţi şi de toate. Vreau să fiu altfel.”

La toate astea am un singur lucru de comentat. Dragă domne, asta se cheamă: HORMONI. Sau, se mai cheamă “acea perioadă a lunii” sau englezescul “mood”. Mulţi ne recunoaştem în stările astea de nimic. Iar alţii (n.r. bărbaţii. Vă rog, nu citiţi paranteza. Ah, prea târziu, am pus avertismentul după. Eh…), deci alţii trebuie să afle că uneori cam ASTA e în capul unei femei, deci, IATĂ, uneori e haos. Nu vă alarmaţi, totuşi. Cu toţi hormonii, cu toate stările aiurea, cu tot comportamentul ăsta de neînţeles, deci, în tot haosul ăsta, multe reuşim să fim totuşi nişte doamne. 🙂 Iar asta e chiar de apreciat, în ciuda atâtor demoni. 🙂 Voi, dragii mei, cu ce vă luptaţi?