Acest articol a fost citit de 1123ori
Nu mi-e rusine sa ma intind dupa cate o craca de pom sa culeg de pe ea ce-mi ofera. Indiferent unde sunt, cu cine sunt, cum sunt imbracata, sau cat de mare trafic este in jurul meu. Nu mi-i jena. Este chemarea naturii in fond! Dudele trebuie culese. Cand vad un cais, mar, visin sau ciresc ma transform! N-am maniere! Si asa imi pierd eu atentia repede, d-apai cand apare in vizor fructul interzis de societate, se intampla si mai repede! Ochii cat cepele si la atac!
Incep sa-mi calculez traiectoria optima, posibilitatea aplecarii crengii in functie de greutatea mea corporala. Evit obstacole, ma catar si pe gard de e sa fie! Eu musai trebuie sa gust!
Si nu ma gandesc niciodata ca alea din piata poate or fi mai gustoase, pentru ca eu pe alea de pe strada trebuie sa le iau!
Sunt inca un copil mare, cu brate lungi si ochi format;)