Acest articol a fost citit de 9780ori
Adică, mai pe inţelesul ţăranului de la ţară: când te duci la magazinul sătesc să cumperi răchie pe listă şi nu mai plăteşti o bucată de vreme. Încep să te caute creditorii, iar tu ai cam depăşit cât te duc pe tine buzunarele şi tragi să te păsuiască, să te reeşaloneze etc.
În acest moment apare şi spartanul. Însă spartanul face parte din cea mai zbuciumată naţie de războinici dintotdeauna. Când spartanul îi raporta primarului (UE) datoriile adunate, el zicea că are mai puţin de dat la magazinul sătesc decât în realitate. Când s-a facut o verificare a datoriilor fiecărui sătean, primarul şi ceilalţi săteni au descoperit că spartanul a minţit. Practic, avea în casă numai facturi neachitate peste facturi neachitate. Un munte de datorii.
Acuma, treaba în sat nu se poate desfăşura în ordine, iar culturile agricole nu pot fi duse la bun sfârşit şi viaţa să reintre în normal, până nu se găseşte o metodă de soluţionare şi pentru spartan.
Ce face restul satului să îl ajute pe îndatoratul şi mincinosul de spartan? Se reuneşte într-un summit sătesc la Bruxelles (asta e comuna din care face parte satul) şi se sfătuiesc circa 10 ore (ZECE ORE!) cum să îl ajute pe spartan.
Amu’, ce să se decidă? Pentru că restul sătenilor sunt oameni de treabă şi au influenţă (în special învăţătorul satului – Germania, şi popa satului – Franţa), i-au constrâns pe ceilalţi săteni să renunţe şi ei la jumătate din datoriile spartanului către ei. Adicătelea, ca şi când nu s-a întamplat. Ca şi când spartanul s-a beţivănit pe gratis. Ca să îl bag şi pe Caragiale în oală, un fel de „trai neneacă pe banii lui Trahanache”.
La întâlnirea din comună a fost şi spartanul. Când i-au auzit urechile deciziile satului, s-a arătat tare încântat. A spus că familie lui (Sparta) i s-a acordat o „nouă şansă”.
Numai că atunci când s-a întors spartanul acasă, ce să vezi. Se gândeşte să îşi consulte şi familia referitor la ştergerea datoriilor acumulate. Dacă vor sau nu. Să facă un referendum. Pe principiul: „mie mi-au spus că ne iartă jumătate din datoriile la magazinul sătesc, dar poate voi nu vreţi să ni le taie”. Asta după ce el a minţit ca le are mai mici, iar restul sătenilor au stat zece ore să găsească o soluţie.
Nimeni din sat nu a inţeles gestul spartanului. Se ştia, pentru că vorba prin sat umblă, că familia lui nu mai era mulţumită de el în postura de cap al familiei şi de modul în care el administra banii. Cică 6 din 10 membri ai familiei nu sunt de acord cu reducerile făcute de el ca să-şi plătească datoria. Aşa că nevasta lui (guvernul) se gândeşte să îl priveze pe viitor de funcţia deţinută în sânul familiei, aceea de „el e cu deciziile”. Aşa că spartanul nostru ştiind ce îl paşte şi vrând să fie mai catolic decât Papa (da, a intrat şi Papa in oala sătească), s-a decis să îşi consulte familia, să demonstreze că lui îi pasă de ea. Nu ştie nimeni ce e în capul spartanului, dar poate îşi doreşte un vot de încredere, poate e senil, sau poate are o dorinţă de rebeliune a familiei împotriva lui.
Când a auzit restul sătenilor că spartanul nu a acceptat pur şi simplu tăierea datoriei, ci vrea să supună la vot în familie, a încremenit! Preţurile laptelui, brânzei, grâului şi vinului au început să o ia razna. Ca atare, preotul şi învăţatorul satului i-au trimis vorbă să se prezinte azi de urgenţă acasă la ei, să îi ceară explicaţii. Poate îi şi bagă minţile în cap spartanului, să nu mai tremure tot satul pentru fumurile lui din cap.
Oh, George, George, George… veni-ţi-ar boii acasă, George.