Garderoba bat-o vina

Eu de fel nu sunt high maintenance. Nu sunt fiţoasă când e vorba de haine, de încălţăminte, de accesorii, de treburi d-astea vestimentare şi stil. Dacă e decent, curat şi nu arată chiar deşucheat pe mine, merge. Nu mă dau în vânt să sar în ochi, să vrăjesc cu “accesoriile” mele, să rămân memorabilă sau să mă fac remarcată, pentru că oricum dacă n-o fac prin ce-mi iese pe gură şi ce mi-a clocit mintea, cam degeaba. Sunt o average Jane.

Încerc să fac lucrurile simple pentru mine. Nu prea îmi plac hainele complicate (capse multe, fermoare, nasturi etc) să fie complicăciunea complicăciunilor să intri sau să ieşi din ele. Nu sunt Lady Gaga. Nu vreau să îmi fac viaţa grea şi cu d-astea.

Eh, şi tu toate astea, în dimineaţa asta m-a lovit (zbang!). Cum de ne este nouă femeilor atât de greu să ne aranjăm şi să ne asortăm cu momentul, iar pentru “ei” este totul atât de simplu?! Aşa îmi pare mie, că la ei e simplu. Şi mă arde invidia!! Şi tocmai acum în Săptămâna Mare!

Cum să nu le fie uşor bărbaţilor? Păi, după cum văd eu, există 3 trepte de viteză pentru ei din punct de vedere al garderobei:
unu: lejer înseamnă fix o pereche de blugi şi un tricou. Cam aşa îşi petrec viaţa majoritatea. Cam 75% din timp.
doi: smart casual (îmi termină nervii formularea asta) înseamnă să îşi tragă pe ei un sacou! şi zbang! Gata, au terminat povestea. Sacoul este cea mai tare şmecherie din garderoba bărbaţilor. Aţi analizat vreodată ce schimbare radicală face un sacou pentru un tip? Imaginaţi-vi-l cu, apoi fără, apoi cu, apoi fără. E, am dreptate? 😀
trei: la orice eveniment cu ştaif, trebuie doar să apară în costum. Ca să păstreze lucrurile chiar simple, nici măcar nu prea văd cu ce să se complice?! Başca, ei se pot prezenta cu acelaşi costum la mai multe evenimente. Dacă ma întrebi pe mine, nu ştiu cine naiba ar observa că omul are doar un costum. Pe când noi n-avem cum să zburăm sub radar şi să nu observe nimeni revenirea rochiei!
Şi asta-i tot! Asta e toată garderoba lor. În plus, trebuie să fie doar frezaţi şi bărbieriţi bine, cu unghiile tăiate şi se pot prezenta oriunde!
Iar ca încălţăminte (of, cum era să uit asta) la ei e problema dacă poartă: adidaşi/teneşi, pantofi sau (eventual!) bocanci. Atât!

Dar stai să vezi la noi. Eh, dar cum să ne fie nouă uşor?! Când avem de ales între: pantaloni normali, blugi, rochii scurte, rochii lungi, fuste lungi, fuste scurte, fuste mini, fuste-pantalon, salopete, bluze, cămăşi, tricouri, maiouri, bluze flu-flu, puloveraşe, jachete, veste, helănci, compleuri, bolero, broderii, mătăsuri, mănuşi, eşarfe, fulare, căciuli, pălării, MII de bijuterii, MII de curele, MII de cerceri, freză pe stânga, freză pe drepta, freză pe spate, flori în păr, cordeluţe de păr, unghii lungi, unghii scurte, vopseşte-le în ton cu hainele sau nu, spoială pe faţă în 3, 4, 6, n-şpe culori, poşetă, geantă, ghiozdănel, ciorapi lungi, scurţi, dresuri, balerini, pantofi fără toc, pantofi cu toc mic, mediu, înalt sau cui, teneşi, adidaşi, sandale, cizme lungi, cizme scurte, botine sau chiar papuci! Plus: sacoul!

Ca să nu mai zic că uneori e greu şi cu lenjeria intimă, că trebuie şi aia să se asorteze… 😀

La toate astea mă gândeam azi în timp ce mă aplecam să îmi leg şireturile la pantofi. Am simţit că mi se prăvălesc gândurile şi nedumeririle, ca atunci când te apleci cu un ghiozdan în spate şi ţi se varsă în cap. De ce atâta bătaie de cap şi când au devenit toate astea atât de complicate?! De ce pierd atâta timp să mă decid si asortez şi de ce s-au inventat atâtea opţiuni?!

Eu clar indiviez simplitatea lucrurilor din partea adversă. 🙂