Scindarea socialo-politica

Constat cu stupoare si chiar teama cat de scindata a ajuns societate romaneasca in ansamblu din cauza acestei crize politice prin care trecem. Ma uit in jur cu groaza cand vad iritare, contrari, injuraturi intre basisti si anti-basisti, huliri si alte comportamente negative si agresive. Am ajuns sa ne uram intre noi din cauza unor partide politice. Nu-si mai vorbesc vechi prieteni, se dezbina familii, se intrerup relatii, se produc prapastii fara fund intre oameni care pana la aparitia acestui imens show erau impreuna. E o tensiune groaznica. Nu se mai intelege om cu persoana in tot acest balamuc, iar orice vorba plasata gresit intr-o conversatie se manifesta ca o scanteie care arde hectare de…. oameni.

Dar stiti ce nu inteleg eu?! Nu inteleg in primul rand de ce ar alege cineva o tabara dintre astea doua care se lupta, cu care sa tina. De ce acelora care aleg o tabara li se pare ca unii ar fi mai brezi decat altii? Eu chiar nu tin cu nimeni si m-am saturat sa fiu nevoita mereu sa aleg raul cel mai mic. Imi este clar ca, indiferent ca e dovedit sau nu, toti sunt murdari. Conteaza doar procentele, atat. In rest, sunt doar diferite nuante de negru. Dupa parerea si convingerile mele.

In al doilea rand, nu inteleg unde au disparut oamenii aia din iarna care manifestau la Universitate impotriva clasei politice in ansamblu?! Parca erau toti impotriva tuturor politicienilor, si atunci revin iar si intreb: de ce ar alege cineva o parte acum?! In nici 6 luni avem oameni politici de incredere?!

Inteleg ca sunt oameni satui de actualul “regim”, asta e clar ca o luna plina. Dar, revin iar la oamenii aia din iarna care urlau impotriva tuturor. Parca eram toti impotriva tuturor, nu?

Vad doar un cerc vicios in care cei care sunt anti-basisti se transforma in pro-uselisti, chiar daca nu astea le sunt intentiile.

Eu constat doar ca ne era greu si in iarna cand urlau oamenii in piata, si ne este greu si acum. Intre timp, desi EI nu au devenit niciunii mai buni, noi am reusit totusi sa ne inraim, cu toate ca, chiar nu vad sa fi castigat nimic intre timp din atata ura. Ne bucura/jelim caderea unuia sau a altuia (din cele doua tabere) dar uitam, asa imi pare mie, ca totusi niciuna din tabere nu ne-a dat ce am dorit in iarna. Ma rog, ce ne dorim de ani de zile. Zeci de ani.

Tot balamucul asta al ultimelor 2 luni, care pare sa fi inceput cu falsul suicid al lui Bombonel, nu ne-a ridicat cu nimic traiul, insa a reusit sa ne invrajbeasca pe unii impotriva altora, determinandu-ne in mod instinctiv chiar sa alegem o tabara. Eu vreau sa raman omul din piata care tipa impotriva tuturor! In continuare nu am cu cine sa tin, pe cine sa aleg, pe cine sa ma hotarasc ca l-as lasa cu fraiele in brate.

Insa, imi doresc in secret (mai mare sau mai mic, iata) sa pot purta discutii linistite cu prietenii si cunoscutii mei, fara sa ne contram, sa ne banam si sa ne hulim pentru ca ni se pare ca cuiva din politica asta ii pasa de noi astfel incat sa merite sa ii tinem partea. Mi-e dor de calmul aparent de dinainte, caci tensiunea asta de acum nu ne-a adus nimic bun. Simt lipsa tuturor celor cu care aveam discutii diverse care acum se transforma in politica. De am ajuns sa imi cantaresc de 3 ori inainte vorbele in ceea ce spun si ce scriu, de teama sa nu fie interpretate gresit, chiar daca eu chiar nu tin cu nicio parte. Simt ca toti am luat-o razna si ma intreb cand si daca vom reveni la normal. Prietenii sa ramana prieteni, sa se reintregeasca familiile, iar oamenii sa poarte discutii ocazionale in lipsa tensiunii. Imi este sincer dor de voi.