Mânca-ţ-aş fustiţa ta

Am scris corect, fonetic, cum se aude, pentru că şoferul maşinii care transporta pâine aşa a strigat după mine cu ţ în loc de ţi atunci când am traversat pe zebră prin faţa maşinii lui.

Nu-s eu diva divelor, dar dacă mă pune Sfântu’ să mă aranjez la un nivel incredibil de minimalist (gen, îmi fac o baie, mă pieptăn şi îmi pun haine curate pe mine), se mai ia din când în când de mine câte un urangutan d-ăsta care are carnet de şofer. De zici că în viaţa lui nu a văzut o gleznă goală sau o fustă. Aş pune pariu că până şi cotoii şi porumbeii se agită mai frumos pe lângă femelele din specia lor decât urangutanii din spatele unui volan.

În plus, ca şi când n-ar fi suficient de penibili când strigă “mânca-Ţ-aş fustiţa ta”, nici măcar nu se asigură că se află într-o maşină cu o oarecare prestanţă. Adică, domne dragă urangutan, cum să-ţi zic io de la mine putere, dacă eşti într-o dacie 1300 (hai, să fie de la mine, 1310) care huruie ca un zombie ridicat din mormânt, sau într-o dubă pe care scrie “Panificaţie” sau “Mezeluri”, nici dacă mi-ai recita din Nichita Stănescu sau să-mi vorbeşti in engleza veche din Shakespeare nu m-aş întoarce să mă uit la figura ta. Eventual să-ţi mai zic şi “oh, da, mai zi-mi că mă cuceresc vorbele tale alese”.

Deci, după ce că textul e vai şi amar de el, nici maşina în care te afli nu e mai răsărită. Oh, da, şi sunt o materialistă, să ştii! Nu vezi? (ce naiba să vadă, dacă în el urlă instinctul de împerechere…)

Eu nu văd mare diferenţă între tine şi o maimuţă închisă între gratii la zoo. Observ că aveţi acelaşi limbaj. Zi după mine “aaa aa aaaa” “ooo ooo ooo”. Uite, vezi cât de mult vă asemănaţi? Cum, nu înţelegi ce vreau să zic?! (oare de ce nu ma miră…)

Am auzit zvonuri despre fete care răspund ‘provocărilor’ voastre inteligente cu cheia. Adică îşi lasă numărul de telefon pe capota maşinii scrijelind cu cheia. Nu vă place? Păi, cum să nu vă placă, nu asta aţi vrut, să vă bage în seamă?! (eu sincer v-aş băga în altă parte… dar sunt o doamna şi când port fusta mi-am promis să nu injur… În plus, mi-e milă de mamele voastre, nu cred că şi-au propus să crească urangutani).

Aşa că de acum înainte îmi propun să îmi las şi eu numărul de telefon, singura problema o să fie că nici eu nu am pix la mine, dar cheile de la casă sunt întotdeauna cu mine, deci, pregătiţi-vă că o să scriu. Mânca-mi-aţi fustiţa mea!