Suricata în acţiune!

Discuţia din maşină

Acest articol a fost citit de 7432ori

Cred că nicio relaţie nu este cu adevărat consumată, până când nu are loc şi o discuţie in maşină. Până când nu se petrece şi această dramă modernă accesibilă doar claselor superioare care îşi permit o maşină. De câte ori n-am trecut fiecare pe lângă un cuplu care poartă discuţia!

Dar neapărat în maşină, de preferinţă seara şi de preferinţă în faţa blocului sau într-o parcare oarecare. Ba chiar, de ce nu, traşi pe dreapta undeva, oriunde. Până la urmă nici nu contează unde se întâmplă, atâta timp cât este în maşină. Oare ce ar putea un cuplu, doi îndrăgostiţi să discute neapărat în maşină?

Discută chestiuni de corazon, clar! Îi şi vezi: maşina trasă undeva într-o penumbră, geamul de preferinţă ridicat pentru discreţie (până când nu încep ţipetele…), în funcţie de anotimp, eventual un pic crăpat ca să iasă fumul de ţigară, pentru că nu poate fi o discuţie de corazon dacă nu se şi fumează. Deh, nervi, vorbe, ţigări…

Maşina pare să fie în acest caz ultima enclavă a îndrăgostiţilor. Nici ferită total de ochii curioşilor, dar nici la discreţia auditorului, mai ales dacă geamurile sunt ridicate.

Deşi majoritatea celor din păturile superioare (cum spuneam) au trecut printr-o astfel de fază, eu nu imi pot imagina (uitându-mă la rându-mi înapoi cu o uşoară autoironie), ce era atât de important şi de vital de trebuia discutat în maşina, la ora aia, în penumbră, intens şi cu fum de ţigară? Oare ce era?! Oare ce nu mai suferea amânare?

Oare ce vorbe mai erau de spus înainte ca ea sau el să coboare din maşină şi să intre în casă, să urce în bloc sau să se ducă în treaba ei/lui? Ce mai putea fi spus acolo, de nu putea fi spus până acolo? Ca şi cum rămâi cu senzaţia că a mai rămas o fărâmiță de suflet care n-a fost împărtăşită. “mai e ceva ce voiam să-ţi spun

Oare e mai incitant să discuţi la umbra plopului, în văzul vecinilor spioni (uneori), sau în văzul trecătorilor (cum am fost eu ultima oară când am mai văzut un cuplu d-ăsta)?

Mi s-a întâmplat odată să mă duc într-un loc şi apoi să mă întorc pe acelaşi drum, iar pe una din străduţe, la 3 ore distanţă între drumurile mele, să găsesc acelaşi cuplu, în aceeaşi maşină, în acelaşi loc, cu aceleaşi discuţii şi acelaşi geam uşor deschis, ca să mai primească aer. Ăştia clar erau clandestini. Nu cred că erau nici în faţa blocului ei, nici în faţa blocului lui. Mi se pare imposibil să nu fi fost amanţi. Dar oare ce aveau de discutat?

Ce ai putea sa discuţi în maşină, de nu poţi să discuţi în alt loc? Păi, una dintre variante ar fi: să îi dai papucii! Să îi spui “draga mea, trebuie să accepţi situaţia [… nu contează care, completaţi voi…], aşa nu se mai poate, trebuie să ne spunem adio!“. Apoi, o/îl laşi să coboare şi demarezi în noapte, fără să te uiţi înapoi. O plânge, n-o plânge, nu mai contează. Sau poate vrei să îi smulgi adevărul cu forţa despre ceva anume şi o blochezi în maşină cu uşile ferecate, ca la închisoare! Fără nicio scăpare! Şi-i zici “hai, fi sincer!

Când treci şi tu pe lângă o maşină oprită în penumbră, la ani distanţă de momentul tău, nu te poţi abţine să nu te uiţi fugar la cei doi, să zâmbeşti şi să-ţi zici involuntar “ha, recunosc situaţia“. Te uiţi, te vezi în maşină şi treci mai departe.

Îţi zici că nu vei pricepe ce a fost important atunci de discutat, ce flăcări mai erau de întreţinut, ce plânsete mai erau de dat afară, ce confesiuni mai erau de făcut, ce interogatoriu mai era de aruncat în aer sau ce dragoste mai era de făcut. Treci mai departe. Maşina le-au auzit pe toate atunci, când erai tu, şi le va auzi din nou, azi când ai trecut pe lângă cei doi. Cu uşile închise , blocate, astfel încât niciun martor să nu plece fără să depună jurământul. Jurământul de credinţă faţă de relaţia lor! “juri că nu m-ai înşelat?

Uşor de tot ţi se va părea absurd, învechit “ehe, tineret.. am făcut şi eu asta la vremea mea“, dar, totodată, vei realiza că este un pas imperios necesar! E MUSAI să aibă loc o discuţie în maşină într-un cuplu care are maşină! Altfel nu se cheamă că au trăit! Până nu şi-au declarat amorul în tapiţeria scaunelor şi până nu au mărturisit chiar şi ce au supt de la sânul mamei, nu se poate declara că relaţia lor a atins absolutul!

Dragii mei, nu aţi trăit nimic dacă nu aţi avut niciodată o discuţie despre nemurirea sufletului în maşină. În penumbră, cu geamul uşor jos, în fum de ţigară… ca să fie totul mai romantic. Ca la confesional. “Ea ştie despre mine?


4 Responses to “Discuţia din maşină

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.