Am trecut să şterg praful

Acest articol a fost citit de 3746ori

Nu mă gândeam când am scris în finalul ultimei postări aici pe blog „Hai, să ne vedem cu bine la anul” că o să se pună praful pe aici. Pur şi simplu s-au întâmplat lucruri cu povestitorul. Atât. Nimic spectaculos, sper doar de bine. 🙂

Între timp am avut uimirea să descopăr că aproape de finalul lunii martie mă încotoşmănam din nou cu cojoace pe mine, ca după nici 3 săptămâni să port sandale şi să mă topesc la soare, în fix acelaşi oraş. Apoi au ieşit televiziunile cu ştiri (mă rog, ei aşa le numesc) despre Radu Mazăre, Mamaia, noul hit al verii (o porcărie colosală de-a Loredanei –ce-o fi în capul ei?!-), dar NU ÎN ULTIMUL rând, despre animalele din Vama Veche. 🙂 Da, în fiecare an de 1 mai se vorbeşte despre (atenţie, rămâne valabil şi la anul şi la anul şi la anul şi… v-aţi prins):

– Micii de 1 mai
– „Tinerii” din Vama Veche, puşi pe distracţie (că doar n-or fi puşi cu burta pe carte…)
– Cum au reuşit românii să lege din nou Paştele cu 1 mai, deşi în unii ani sunt la distanţă de 2 săptămâni
– În acelaşi context, cum au reuşit să şi ţină post, dar şi să frigă un cârnat pe mult-prea-celebrul grătar (vorba unui cunoscut: cum e asta, să ţii post, dar să ieşi la grătar în acelaşi timp?!).
– Cum s-a mai fript câte o friptă la solar ÎNAINTE să se ducă pe litoral (de ce naiba te-ai bronza artificial înainte să te bronzezi natural…? încă un mister). Ba, stai, că ştiu răspunsul la asta: cică, să pregăteşti pielea pentru bronz. Eu cred că o pregăteşti pentru un mic cancer de piele. Hei, ziceam şi eu…
– Ce vreme frumoasă avem (acest subiect mi se pare de o prostie mai mare decât Radu Mazăre, pentru că îmi aduce aminte fix de toate conversaţiile alea când nu ai ce discuta cu persoana din faţa ta şi începi să vorbeşti despre cum este vremea… şi că e soare, şi că e cald.. Hello! Televiziunile din România, găsiţi-va subiecte!!)
– Despre „Lumină” şi uneori despre Naşterea Domnului (căci nici la 2013 ani după nu ne este clar că doar iarna Se naşte – deşi, şi asta ar fi cică discutabil, conform adepţilor teoriei conspiraţiei, dar asta e alt subiect)

Cam asta ar fi. De 1 mai şi de Paşte nimeni nu munceşte, nici măcar televiziunile. Totul este despre diXtracţie, despre haleală, despre începutul verii, preturi pe litoral, începem din nou să ne aducem aminte de „drumul spre mare” şi faptul că nu există, începem din nou să ne intereseze viteza trenului spre Constanţa şi tot aşa. Începe sezonul distracţiei şi nimănui nu o să-i mai pese de nimic serios. Bine, acum chiar că sunt credulă, căci oricum nu ne-a interesat nici până acum.

Şi cu toate astea, un fapt interesant s-a petrecut astăzi chiar de dimineaţă. O urmă de speranţă: Am văzut o femeie cum adună rahatul făcut pe alee de căţelul ei. Şi, cumva, m-am simţit mai bine şi mi-am dorit să spun tuturor. Deci, se poate! Între toate rahaturile astea, există o fărâmă de lumină. O lumină din rahat. (jocul de cuvinte este pur accidental, vreau să cred)