Striptease de 8 martie. De fapt, nici strip şi nici tease

La invitaţia unei drăguţe, am ieşit şi eu ca toate fetili în oraş, în club, de 8 martie. Nu mai fusesem de mult în oraş cu ocazia zilei femeii (cea mai sexistă sărbătoare din lume 😛 ) aşa că m-am gândit că n-am ce pierde. Drăguţa mea a organizat un grup de feti, să ieşim şi să ne porcăim undeva.

Când ne-am adunat noi toate, am realizat că suntem cele mai organizate feti di pi pământ, pentru că nu aveam rezervare nicăieri. Dar n-a fost bai, nu era ca şi când era TOTUL deja rezervat. După circa 15 locuri în care am întrebat dacă au loc şi de noi feti cucuieti, am găsit într-un final o locaţie drăguţă. Nu ştiu dacă bărbaţii au atâta răbdare să caute, dar fetili astea au avut. Locul unde ne-am aciuat a fost drăguţ, recunosc. Cam housăreală aşa, cam bumţi-bumţi, dar a fost ok. Ce vrei, bre, dacă rockul nu vinde… Ca să nu mai zic că atunci când a încercat nenea DJ-ul să bage Michael Jackson au început fetili să strige uăăă, uăăă, câh câh, cam cum fac pisicile când scuipă… Dar, am acceptat (te poţi că*a în gusturile oamenelor?).

Fetili nu le ştiam. O ştiam doar pe drăguţa care m-a ofertat să ieşim. Iar eu, recunosc că sunt mai reţinută şi n-am „grup de fete”, din două motive:
– Lumea nu e pregătită pentru mine (ca un personaj ce sunt) şi ideile mele –o să vedeţi mai încolo de ce zic asta-
– Am şi eu pretenţiile mele şi nişte standarde afurisite care mă fac să văd multe paie în cei mulţi ochi ai lumii…. (sunt subtilă de nu se poate uneori…)
Şi cu toate astea, chiar eram curioasă ce o să iasă.

Fetili erau drăguţe, per ansamblu (cu nişte modificări prin punctele esenţiale). Fiecare îmbrăcată de gală, machiată, cu gentuţa la braţ, doar eu, ca răţuşca cea urâtă, eram în blugii preferaţi şi un tricou cu pisici şi căţei. Aşa m-am simţit eu bine. Slavă Domnului că nu îmi luasem adidaşii mei proaspăt spălaţi, pentru că am şi fost călcată de câteva ori. În cluburile de pe la noi dacă nu ieşi îmbrăcat de război, rişti să ieşi cam şifonat la plecare.

La un moment dat am auzit că avem şi striptease, aşa că devenisem chiar curioasă de desfăşurarea evenimentelor. Recunosc, sunt sceptică în privinţa striptease-ului masculin. Nu ştiu dacă e peste tot aşa, dar n-am văzut încă nimic de calitate la noi (eu v-am zis că am standarde înalte…). În plus, ca un bărbat să facă un striptease reuşit (şi nu zic bun, ci doar reuşit) trebuie să fie FOARTE experimentat. Pe lângă asta, pachetele de muşchi mie una chiar îmi taie tot cheful. Pentru că, îmi pare mie, tipii care se cred striperi şi sunt posesorii a tone de pachete de muşchi au întocmai graţia unor elefanţi într-un magazin de porţelanuri. Aşadar, doamnele şi domnii mei, mă declar deloc impresionată.

Un striper bun este întocmai lui Harap Alb, ai auzit că ar exista, dar niciodată nu l-ai văzut.

Despre feti, păi, cam aşa vine treaba:

Fetili mele s-au arătat cuminţi pînă au început să bea. Cam aici s-o oprit cuminţenia lor. 🙂 (vorba englezului: Aaaaand it’s gone!). Indiferent că erau măritate, că aveau sau nu pe cineva, au uitat de toate inhibiţiile. Nimic mai şleampăt decât nişte feti ieşite la băută de ziua lor.

Acuma eu eram outsider. Nu mă ştiam cu ele. Le-au auzit, bineînţeles, cum au discutat despre cum se spală rufele, despre copii, despre obiceiuri la nuntă şi alte diverse, căci doar n-or vorbi despre cum se repară motorul la maşină, ultimul update de firmware al tabletei, cel mai în vogă joc de strategie online al momentului sau alte nimicuri pe care de obicei bărbaţii le discută. Recunosc, mai aveam un pic şi îmi smulgeam părul din cap. (cât de femeie poţi să fii?!)

Pentru că localul era plin, iar locuri la mese nu mai erau, lumea tot intra în local, iar maitre d’ îi tot refuza. La un moment dat, intră un grup de băieţi, apoi ies. Fetile mele au început toate sa ofteze după ei, spunând chiar „dar de ce n-au rămas, uite, stăteau la masa noastră, unul la tine, altul la mine”. Eu, ca nebuna (primul pas spre vindecare e să recunoşti că eşti bolnav), când le-am auzit, le-am spus că dacă sunt de acord, şi vorbesc foarte serios, pot invita să stea la masa noastră următorul grup de băieţi care intră pe uşă, căci eu eram cel mai aproape de uşă. Îi reţin, îi invit la masa noastră şi le las pe ele să se descurce cu ei.

Pauză.

Următorul lucru de care îmi amintesc este liniştea deplină de la masă şi gurile fetilor îndreptate înspre mine. Efectiv, ele nu înţelegeau abordarea mea directă (eu când vă zic că lumea nu e pregătită pentru mine.. iar eu mă străduiesc de ani de zile să o pregătesc, dar nu-mi iese…).

Adică, de ce dreacu ai invita un grup de băieţi la masă, când e mai mişto 😉 să te dai mare că „vai, ce mi-ar fi plăcut să fac ceva, dar n-o fac”… Eu am abordat tranşant problema şi a fost greşeala mea, căci tipa care devenise auto-impus lidera grupului, m-a întrebat direct dacă sunt pe invers, pentru că am zis că dacă vor să vorbească cu tipi, eu îi rog să vină la noi. De fapt, ea nu înţelegea (acum realizez) de ce eu nu m-aş băga la .. ţipetele lor de plăcere disimulată.

Hm 🙂 Iată un nou minim istoric: să fiu întrebată dacă sunt pe invers. Cel mai drăguţ lucru întâmplat pe anul ăsta, şi mai am timp de încă altele.. căci mai sunt 9 luni până la final.

Nu, dragii mei, nu sunt pe invers. Dar iată nişte lucruri din comportamentul feminin pe care nu le inţeleg. În primul rând, de ce nu putem să fim direcţi dacă ne place/vrem ceva? Fără fandoseli, fără apropouri ieftine, fără înflorituri, fără onomatopee (aaaa, awwwwww etc). Sau poate e o chestiune de maturizare la care ele n-au ajuns, sau poate e mai simplu să dai din gură şi atât. Căci eu, să dea naiba, nu mai am 16 ani să las hormonii să mă facă să mă comport prosteşte…

Acuma, adresez o întrebare masculilor care trec pe aici: ce faceţi dacă un grup de fete drăguţe vă roagă frumos să veniţi la masa lor? Refuzaţi ca nişte panseluţe ce sunteţi sau îi mulţumiţi lui Dumnezeu că ÎN SFÂRŞIT au avut şi ele ideea să fie directe şi să nu se mai gudure ca nişte maimuţe în călduri, în speranţa ca voi SĂ VĂ DAŢI SEAMA că ele vă plac SAU măcar că le-ar plăcea compania voastră şi atât.

Apropo, fetili, dacă discuţi cu un tip într-o seară în oraş, nu înseamnă o relaţie pe termen lung… Dacă vă era frică. Dar nu ştiu de ce vă explic, căci, dacă n-aţi înţeles din prima, următoarele mele încercări n-au rost, din start.

Un alt lucru interesant este că mi se pare fantastic numărul tipelor si tipilor singuri care VOR pe cineva alături, dar nu ştiu cum naiba, aceste două tabere nu se întâlnesc niciodată. Ori nu se caută, ori nu au curaj să acţioneze, ori.. n-am idee ce altceva se mai întâmplă. Căutatul din priviri este sport naţional, dar n-ar face nimeni nimic să aibă iniţiativa… IATĂ ideea mea revoluţionară pentru care am fost izgonită din rândul fetelor. În secunda următoare au decis tacit să continue discuţia între ele şi mi-au întors spatele (pe asta n-o mai băgăm în seamă…)

Ca să nu mai pun la socoteală că una dintre feti a râs pe ascuns din senin, mi-a dat impresia că eu sunt motivul care a făcut-o să râdă, iar când am întrebat-o care-i faza, n-a răspuns… Vă asigur că într-un grup de tipi nu există asemenea probleme… Iată încă un motiv pentru care nu am „grup de feti”.

Aşa că după ce s-au arătat şocate de ideile mele şi nici nu m-au lămurit dacă vorbeau la mişto să rămână tipii la noi la masă (să ne dăm mari…), mi-am văzut de prăjitura mea cu ciocolată şi limonada cu căpşuni (şi uite aşa, haleala mă satisfăcea mai bine decât compania). Gagica care mă adusese a fost cel mai civilizat individ din grup (ca o reconfirmare a gusturilor mele.. ce plăcut e să ai dreptate 😀 ) în rest, toate după ce s-au îmbătat au fost nişte bestii. Dar aşa e draguţ de 8 martie. 🙂

Apoi, undeva când eram mulţumită de ideile mele revoluţionare care nu reuşiseră totuşi să răstoarne guvernul muieresc, apare şi…. striper-ul, mânca-l-ar mama.

Păi, cum să nu-l mănânci când era de o şchioapă (eu de câte ori văd un om mic de înălţime îmi imaginez că îl iau la subraţ şi fug cu el… 😀 ) Aşa şi puştiulică ăsta. Numai că n-a reuşit să nimic. Nici nu m-am simţit sedusă, nici dansată, nici abandonată. Tot ce-am apreciat la el era abdomenul bine lucrat. Bravos pentru asta. În rest, cu ceva antrenament, chiar şi EU aş fi reuşit un dans mai mişto, iar de dezbrăcat, cu regret vă informez că n-a fost loc de aşa ceva. Păi, normal, că nici de 18 ani nu părea Mister.

Şi uite aşa am punctat o nouă dezamăgire. Nu tu haine jos, nu tu seducţie, şi nici măcar impresia că aş fi putut să îi fac cinste cu un pahar de alcool. Halal.

Eu îl înţeleg că şi-a expus toate atuurile sus pe bar unde dansa, la fel cum înţeleg şi că el numea dans acele smuciri succesive şi mimatul desfacerii curelei de la blugi (dar desfă-o odată!). Bine totuşi că n-ai făcut-o, maică, pentru că m-aş fi simţit că aş fi violat un minor din priviri.

Undeva în noapte fetili s-au hotărât să plece acasă (în sfârşit, că nu mai suportam agonia mimatului orgasmului… Vai ce bine m-am distrat cu voi). La final, aş fi vrut să îi pun o bancnotă tinerelului care a dansat pe bar. Ceva care să îi spună „tinere, chiar dacă nu te-ai ridicat la idealurile mele, apreciez efortul”. Însă fetili, când m-au auzit ce voiam să fac, iar mi-au întors spatele. Asta e.

N-ai, domne, cum să fii revoluţionar de 8 martie, chiar nu se poate. Hai, să ne vedem cu bine la anul.