Mă trezesc într-o dimineaţă singură. Nu ştiu unde s-au dus oamenii mei. Nu mă interesează neapărat toţi, decât dacă îmi oferă plăcerea mustăţilor mele, adică ficăţelul. Dar uite, şi-au adus aminte să îmi lase grăunţe cât timp sunt plecaţi. Nu prea le suport, mai ales că atunci când le mănânc fac sunete de şoricel care ronţăie, dar merge (hm, ar merge un şoricel, păcat că stau la bloc). Îmi e urât să stau singură în casă, hai să mă duc… Continue reading