In lumea lor

Cunosc multi iubitori de animale, dar si uratori de animale. Nu sunt avocat al pisicilor, sau al cainilor. Imi plac deopotriva. In continuare insa nu inceteaza sa ma uimeasca aceste fiinte care sunt programate cu instinct inca din nastere sa se descurce in viata. Consider ca putem sa invatam ceva de la ele. Cunosc o mare iubitoare de caini care are un afis pe usa “cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat imi iubesc mai mult cainele”. Si are dreptate.

Mie mi se pare util sa stii cum ti-ai putea ajuta copilul sa invete de la un animalut. De la ele ai putea invata sa ai grija de ceilalti, sa te joci si sa ii certi cand e nevoie, sa ii aperi, sa te speli, sa mananci, sa fii independent, sa ajuti, sa nu te plangi decat daca este nevoie si totusi, la sfarsitul zilei, sa te intorci acasa.

Inteleg faptul ca peste 55% din populatia Romaniei locuieste in zona urbana, ceea ce implica lipsa de spatiu si, in consecinta, imposibilitatea adapostirii unui animalut. Exista insa variante alternative sau mai putin invadatoare, de exemplu un animalut de talie mai redusa.

Pentru cei carora le spun noutati sau vor sa afle mai multe despre cum ar putea animalele sa fie niste buni profesori, pot citi aici , sau mai pot beneficia aici de niste sfaturi .