Acest articol a fost citit de 2823ori
Este vorba de o înşelătorie. Acesta este şi motivul pentru care am încadrat istorisirea asta în categoria Utile. Eu de obicei încerc să aduc o notă pozitivă în peisajul gri din jur. Dar acum vin cu o atenţionare, să vă fie de folos. Treaba de mai jos este pe bune, nu este din auzite, este din văzute. De 2 ori chiar! Aşa că rog lumea să caşte ochii şi să bage la cap.
Bogăţia nu pică din cer, căruţa cu bani nu se răstoarnă peste nimeni la propriu, ci este doar o expresie populară, tot la fel cum există şi expresia “lapte şi miere”. Aşadar, celor care visează avuţie subită prin metoda asta, le cer doar să fie cu băgare de seamă. Cel mai mare prieten al vostru este: Nu!
Se zice că la omul sărac, nici boii nu trag (da, ştiu, deja am infuzat multe expresii până acum… încerc să mă temperez). Aşadar, dacă tu eşti sărac lipit pământului, sau ai un trai doar decent şi nimic mai mult, atunci ar fi cazul să nu ai nici aşteptări prea mari să îţi pice ceva din senin. Să fim realişti.
Aşa că atunci când te opreşte unul pe stradă să îţi ofere un obiect ce pare valoros pe o nimica toată, mai gândeşte-te odată. De ce tu? De ce tocmai ţie? Şi, nu în ultimul rând, de ce atât de ieftin?
N-am verificat pe goagăl dacă li s-a mai întâmplat şi altora, dar ceva îmi spune că s-a mai întâmplat multora!
Umblă unii (prefer să ocolesc termenii de ţigan sau rom, cu un singur r sau cu 2 r, aşa ca îi voi numi şmecheri, cu dublu jm, ca să fiu în ton cu romul) pe stradă, în locuri fără prea mulţi trecători, şi acţionează după următoarea schemă: vin din sens opus sensului tău de mers, iar în dreptul tău se fac că au depistat pe jos un inel şi se apleacă să-l ridice. Iar în momentul când tu îl vezi (pentru că din instinct te uiţi), îl vezi strălucind puternic în lumină, pentru că pare să semene cu o verighetă din aur masiv! Şi îţi ia ochii!
Acuma, jmecherul îţi zice “Domnu’/doamna, inelul ăsta este al tău?”. Tu, ca un om de bună credinţă, vei spune că nu. Jmecherul continuă să îţi facă o propunere: că îţi dă el inelul pe care l-a găsit (acuma voi nu mă vedeţi, dar când am zis “găsit” am făcut cu ochiul, pentru că de fapt el l-a “plantat” acolo când s-a aplecat). Deci, el îţi da inelul. DAR!! dar, pentru că el renunţă la el, pentru că nu e mărimea lui, n-are nevoie de el (un motiv oarecare), să fii şi tu băiat cu el şi să-i dai un pol, gen 20 de lei, drept răsplată.
În momentul ăsta probabil că ţie îţi sar ochii din cap (şi apare semnul dolarului, ca în desenele animate) când te gândeşti câ tocmai vei intra în posesia unui inel de aur pentru doar 20 de lei! Te gândeşti deja câte grame are şi câţi bani vei face cu el după ce îl vei valorifica (la amanet, probabil).
Stop! Revin la întrebarea: nu ţi se pare nimic suspect? Mai gândeşte-te un pic.
Refuză şi mergi mai departe. Nu, cum ziceam, este prietenul tău!
Mă repet asupra schemei: o zonă destul de izolată de alţi trecători (pe o alee, pe o stradă mai puţin circulată), te afli doar tu şi jmecherul, el se apleacă în faţa ta să vezi că a cules de pe jos un inel ce pare de aur, îţi oferă să ţi-l dea pe o “nimica toată” de X de lei. Iar schema nu s-a schimbat de ani de zile.
Ştiu că a rămas neschimbată pentru că i s-a întâmplat cuiva apropiat mie acum circa 12 ani (să tot fie..) şi pentru că am recunoscut modus-operandi chiar azi când mi s-a pus jmecherul în faţă şi mi-a făcut exact aceeaşi ofertă (pe care nu o puteam refuza… sau?!).
Eu am mers mai departe. Sper că o veţi face şi voi. Ei mizează pe faptul că există sărăcie mare, iar oamenii sunt foarte naivi şi creduli. Metoda de operare este simplă şi eficientă. Practic nu-ţi bagă mâna în buzunar, iar tu te-ai gândi că oricum 20 de lei nu înseamnă mult (pe asta mizează şi ei), aşa că îi dai, chiar dacă poate îţi filează un bec că e prea frumos să fie adevărat. Dar, dacă chiar ai lua inelul şi l-ai verifica (cum s-a întâmplat acum 12 ani), ai vedea că este doar un metal ordinar.
Aşadar, este prea frumos să fie adevărat, tocmai pentru că este o înşelătorie. O schemă rapidă şi simplă, rămasă nealterată de ani de zile şi probabil cu titlu de moştenire între jmecheri, ca averile şeicilor, pentru că a funcţionat şi o să mai funcţioneze.
Am un prost obicei (deja) să dau sfaturi. Acum vă voi sfătui să nu fiţi creduli, naivi şi să aşteptaţi să pice para mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă (la naiba, tot nu mă pot abţine din a spune expresii). Nu o să zic că doar prin muncă poţi obţine beneficii şi că nu e loc de noroc, DAR de un aşa noroc.. serios acum!
Aveţi grijă şi, ca să îi feriţi şi pe alţii de mult-prea-schematicul jmecher, avertizaţi-i.
2 Responses to “Cum te fură un şmecher cu un inel”