Jos eticheta!

Nu îmi dau seama dacă din ignoranţă, uitare sau indiferenţă, există multe persoane care nu îşi dau jos de pe talpa încălţărilor eticheta cu preţul. Dacă-mi permit să-mi arunc cu părerea (şi, iată, chiar o fac) este un detaliu care n-ar trebui să se vadă. E urât.

Nu trebuie să ţină cont nimeni de părerea mea, dar când văd o cucoană bine îmbrăcată mergând pe stradă, coborând din maşină sau urcând nişte scări şi observ o mare etichetă albă pe talpa pantofului atunci când păşeşte, mie parcă mi se taie cheful. Mi se opreşte admiraţia în gât.

M-am gândit şi că poate o fi cu intenţie. Pentru că una este să scrie pe etichetă “Jimmy Choo, 800 de EUR” şi alta e să scrie pe etichetă “Adibas, 30 de RON” (da, am scris corect, Adibas, nu Adidas, pentru că nu sunt luaţi din… Sunt luaţi de la…). Dar să continuăm.

Lecţiile de stil şi furăciunile ideilor de modă se iau uneori chiar din stradă. Chiar de acolo te poţi inspira. Numai că eu sper să nu se inspire nimeni după lăsatul etichetei pe talpa pantofului. Distrage atenţia de la “pachetul” în sine: piciorul îmbrăcat frumos în dres, glezna de gazelă, fusta scurtă şi alte lucruri bune de admirat.

Am văzut atâtea etichete pe haine, încât măcar de pe tălpile pantofilor mi-aş dori să nu mai văd. Atât de rău m-am săturat de lucrul ăsta minor, încât mă gândesc că parcă mi-aş încorda muşchii să fac o petiţie, să fie semnată de mii de persoane şi să-i dau drumul în masă, să se propage! Să militez pentru ea! Să strâng susţinători! Să urlu, în fond, nu? Astfel încât să ajutăm la promulgarea unei legi în acest sens. Mi-as da share la infinit, să vadă cât mai multă lume, poate-poate şi-or verifica doamnele tălpile pantofilor să vadă “oare eu mi-am dat-o jos?!”.

Fetelor, vă rog eu frumos de tot, am un pitic pe creier: daţi jos eticheta! Aş fi în stare şi să vă răsplătesc. Încă nu ştiu cum. Aştept doar să văd că dispare fenomenul de pe stradă. Hai că se poate!