Mai multă închisoare şi pedeapsă divină

Poate că cei din afara ţării nu simt ce simt eu. Şi anume că atunci când trăieşti în România şi vezi atâta nedreptate în jur, te încântă rău de tot să auzi că justiţia a mai dat un verdict de încarcerare. Că Bombonel, pe numele său Adrian Năstase, a fost condamnat la închisoare cu executare, sau că un traficant de carne vie, gen Clămparu, a fost condamnat de asemenea la închisoare, sau că unul ca Dinu Damaschin (alt presupus proxenet) a murit în timpul procesului, chiar în sala de judecată (să-mi fie cu iertare că sună cum sună ultima bucată, ca şi când m-aş bucura că s-a dus… ).

Dar parcă mai simţi că din când în când se mai face şi dreptate. Şi totuşi, prea puţin. Eu vreau mai mult! Vreau să aud de mai mulţi inculpaţi, arestaţi şi încarceraţi. Să am măcar iluzia că trăiesc într-un loc normal. Nu pot să văd sforile politice din spatele unora dintre decizii, dar sunt aproape convinsă că chiar pe nedreptate nu au fost băgaţi la mititica.

Vreau să văd cum oole lui Năstase sunt în sfârşit numărate, dar şi cum pe d-alde Clămparu îl “iniţiază” în tainele “iubirii fizice” colegii de după gratii, cât despre Damaschin nu mai spun nimic, că, vorba aia, de morţi numai de bine. Ce rost ar mai avea acum.

Vreau mai mult! Să fie mai mulţi trimişi după gratii, mai mulţi găsiţi vinovaţi! Care sunt, evident. Să dăm şi noi bine ca rată a criminalităţii, dar şi ca imagine a justiţiei în lume.

Înţeleg că poate mă îmbăt cu apă rece şi că poate mi se aruncă praf în ochi cu 2-3 exemple acolo, de prăsilă. Dar, cu cât cresc exemplele astea, fie că mă mint pe faţă sau nu, tot un sentiment ciudat de satisfacţie ma încearcă. M-am dereglat între timp?! Mai sunt şi alţii ca mine care vor mai multe pedepse aplicate?