Acest articol a fost citit de 1918ori
Observ că mi-a dispărut un creion de pe birou. Iar?! Ştiind obiceiul colegilor de a-mi sustrage din instrumentele de pe birou, încep căutările. Cotrobăi prin toate părţile, fac anchetă, încerc să-mi aduc aminte unde l-am văzut ultima oară, descriu tuturor cum arată. Încep suspiciunile, bănuielile, curg discuţiile şi interogatoriile. Creionul nicăieri. Când mă duc la baie şi mă uit in oglindă, îl văd la mine în păr. Tadam… Atunci mi-am adus aminte că mi-am strâns părul cu el la începutul zilei şi a rămas acolo.
Aşa mi-am amintit de bancul:
În timp ce bărbatul ei era plecat în delegaţie, soţia îşi cheamă câţiva prieteni pe-acasă. Sticlele se golesc una câte una, hainele dispar, muzica e dată la maxim, când uşa se deschide şi în cameră intră soţul.
Ea îşi adună puterile, îşi trage o cămaşă pe ea, dă peste cap un pahar şi spune:
– Şi-acum iar începem: gelozii, suspiciuni…
Că tot e vineri, ştiţi un banc bun?
2 Responses to “Sherlock Holmes dâmboviţean”