Ziua internationala a animalelor fara stapan

Se sarbatoreste in fiecare an la data de 4 aprilie. Ciudat e ca desi cica este in fiecare an, eu deabia acum aflu de ea. Si dau mai departe. Pentru ca mie imi plac animalele.

Cine este iubitor de animale la fel ca mine, si mai si doreste un animalut sa ii tina companie lui si/sau familiei, dar sa nu il chinuie (atentie, caci au si ele anumite nevoi), ar putea adopta unul.

Daca nu este cazul unei adoptii, atunci poate ar fi cazul unei sterilizari. Daca se poate. Stiu ca din pacate sterilizarile sunt scumpe, daca sunt efectuate pe cheltuiala proprie, iar campaniile de sterilizari gratuite sunt si din ce in ce mai rare, din cauze financiare din pacate. Dar cine poate, cred ca face un mare bine.

Si ca sa nu dau sfaturi gratuite, caci nu doresc sa-mi zica vreunul “domne, bine ca le spui altora sa adopteze, dar tu nu faci nimic in sensul asta”, atunci ar fi cazul sa spun ca si eu am luat doua tomberoneze imperiale si le-am facut membre ale familiei. Le-am dus la veterinar, le-am iubit, insa in momentul de fata nu mai sunt, caci asa e viata. Una a lasat urmasi, multi, care sunt toti bine, ingrijiti, iubiti, dar mai ales, grasi! :)) Iar cealalta a lasat un imens gol in noi.. Cum ziceam, se mai intampla si d-astea.

Eu as mai lua tomberoneze de pe strada si le-as invata din nou cu oamenii (pentru ca unele sunt foarte traumatizate de toti “iubitorii” de animale), dar ii am pe astia multi. Pe langa asta, astia multi (si iubiti, dar si iubitori) au plecat de la bloc la tara. De unde nu i-as mai aduce inapoi in ruptul capului. Pentru ca aia e jungla lor, iar eu gradina zoo nu sunt. Sau nu mai sunt. Ar fi criminal acum, dupa ce am facut pasul asta, sa mai ingradesc libertatea unui animalut, fie el si un miau-miau, intre 4 pereti. As face-o doar daca ar inseamna sa ii salvez viata, dar pentru mitzulinii astia ai mei, ar insemna sa ii bag la inchisoare.

Eu nu tin doar partea pisicilor, ci si partea cainilor, a vrabiilor, a ciorilor, ba chiar si a gugustiucilor, dupa cum stiti deja. Mai sunt si de parere ca nu ele ne invadeaza noua teritoriul, ci e taman invers: noi suntem pe teritoriul lor! Daca nu ma insel, cred ca ele au fost aici primele, iar noi, vorba unora (imi pare rau ca dau un citat inexact) suntem cel mai rau animal salvat de Noe pe arca. Deci, as considera ca ar trebui sa le respectam un pic.

Nu intru in polemica cainilor vagabonzi si agresivi. Doar spun ca daca putem sa facem ceva constructiv, sa facem. Eu o sa pun umarul macar la sterilizarea mitzulinelor mele, ca atata pot sa fac si eu. Pentru ca ele, spre deosebire de caini, circula libere. Daca fiecare ar face cate putin (constructiv! neaparat), chiar daca nu am reusi cu o floare sa facem primavara, macar e ceva pozitiv.

Despre cata recunostinta se citeste in privirile lor, atunci cand devin “ai nostri”, nu mai are rost sa mentionez. 🙂 Iar in cazul cainilor, spre deosebire de oameni, daca vi-i castigati prieteni, ei chiar raman pe viata. 😉