Jurnal de pisica

Dimineata ma scol cand aud ca s-a trezit fraierul ala de imi da de mancare. Ma duc pe la picioarele lui si ma incolacesc de ele. El crede ca il iubesc, dar de fapt sper in fiecare dimineata sa ii pun piedica, pentru ca oricum e adormit.

Ma fac ca ii torc, pentru ca stiu ca dupa aia imi da un pic de ficatel. Dupa ce am mancat, scutur nervos din labute (ca si cand as avea caca pe ele) si ma duc in cuibul meu (gasesc eu unul, ca sunt peste tot) ma ling si ma bag la somn. Treizeci de minute au fost prea multe ca sa stau treaza.

Fraierul pleaca la un moment dat la munca, eu nu-l petrec. Poate sa se duca linistit ca si-a facut obligatia fata de mine: m-a masat pe spinare si mi-a dat ficatel. Sa nu se mai considere asa important in casa asta (unde EU sunt singurul sef!) si sa se duca sa munceasca, ca sa am ficatel si maine si poimaine si raspoimaine samd…. La munca, nu la intins labuta!

Adorm. Peste o ora se trezesc si copiii. Imi strica somnul. P-astia deabia ii suport. Ca sunt mici si ma trag de coada, iar eu degeaba ii avertizez cu labuta ridicata, ca ei nu pricep. Au impresia ca ne jucam. Dar pe mine chiar ma doare, bai oamenilor! Dupa o alta ora plina de multe multe zgomote, pleaca si astia. Au fost zgarciti cu mine. Fraierii astia mici nu mi-au dat ficatel. In schimb m-au tinut treaza cu tot vacarmul lor!

Adorm. Ma trezesc peste o ora. Un imbecil de vecin cu fraierul meu bate in teava. Daca tot m-am trezit ma duc la geam. Aici sunt multe flori in ghivece. Vad o vrabie. Hm, ce delicatesa, si uite cat de apetisanta pare! Trebuie sa o prind. Buf, poc, am cazut. In picioare, ca doar sunt o printesa! Am spart un ghiveci si am rasturnat alte 3. Nu stiu de ce se agita atata fraierul meu cand fac d-astea. E normal ca plantele sa stea pe pamant, nu cocotate la geam.

A, uite pamant pe jos (de la ghiveciul spart). Mi-am adus aminte ca trebuie sa fac pipi. Ah, ce bine a fost.

Ma duc la somn.

Ma trezesc. Nu stiu cat timp a trecut, dar tot singura sunt in casa. Parca mi-e foame. Nu se compara cu ficatelul, dar grauntele astea sunt suficiente pentru moment. Daca o fi inteles apropourile mele de zilele astea, poate isi da seama fraierul meu sa cumpere si un pic de peste! Vai, de cand ma chinui sa ii tot dau de inteles ca am si eu poftele mele! E greu sa dresezi un om….

Acuma ca mi-am potolit foamea, vai ce bine e sa te intinzi! Canapeaua asta de piele e bestiala sa imi ascut un pic gherutele! Nici ca putea fraierul meu sa cumpere ceva mai bun in casa decat asta! Merge de minune! Harj, harj, harj! Hmmm, exact ca scoarta copacului e. Numai ca miroase mai bine. 😉

Adorm.

Ma trezesc. E deja ora cand se intoarce fraierul de la munca si-i aduce si pe copii. Gata, nu mai dorm o ora pana se linisteste toata lumea. Ce chin! Am si eu norma mea! Cat poate sa indure o printesa ca mine fara somnul de frumusete?!

Ia uite-i cum au umplut casa. Arunca ghiozdane, haine, incaltari peste tot. Au, pantoful ala m-a lovit la labuta! Trebuie sa ciulesc bine urechile daca vreau sa supravietuiesc ora asta. Ma duc si eu dupa ei in bucatarie la ora cinei. Sper sa-si fi adus aminte fraierul meu de apropourile mele legate de peste! La naiba! Nu a cumparat! Nu stiu de ce il trimit la munca in fiecare zi?! Cat de greu o fi sa-mi cumpere peste? Lasa ca o sa-l zgarii mai tarziu cand ne jucam! Pedeapsca c-ai uitat pestele meu!

S-au linistit. S-a bagat si fraierul in pat. Ia sa ma pun la picioarele lui. Imi place cum miros. Ma calmeaza. Sa-mi fac toaleta. Hm, gata, adorm. Ce bine ar fi daca nu s-ar mai misca atata din picioare fraierul asta! Ma incomodeaza rau de tot! Au! M-a aruncat din pat. Cica sa ma duc in cos! In cos sa te duci tu! Printesele ca mine dorm in pat!

Lasa ca-l dresez eu mai incolo sa ma accepte. Ca de obicei, insist pana nu mai zice nimic.

Am reusit. Adorm. Visez la ficatelul de dimineata…