Acest articol a fost citit de 1349ori
Cu toate ca astia sunt nebuni si isi doresc sa bage stirea pe post de DINAINTE sa se intample chiar, ai un gust ciudat in gura, un sentiment de goliciune ca s-a intamplat ceva si tu n-ai stiut…
Este senzatia ca totul se intampla prea repede. Ca daca ai clipit o singura data, lucrurile din jurul tau s-au schimbat deja.
Te-ai intors vreodata dintr-un concediu de doar 3 zile si sa constati ca un magazin pe care il stiai de ani de zile, acum e inchis, statia de tramvai pe care ai folosit-o de cand te stii, s-a mutat, iar strada pe care ai mers atata timp are alt sens sau e in reparatii?
Si asta dupa doar 3 zile? Dar eu unde eram? Daca lipsesc 2 saptamani, aflu ca mi s-au mutat vecinii, ca a fost un mic incendiu in bloc, o mica razie a politiei si un control anti-drog! Daca lipsesc o luna, descopar ca toti vecinii si-au izolat peretii exteriori ai blocului, in afara de mine, evident, ceea ce face apartamentul meu sa fie usor de depistat pe fatada blocului, ca arata ca un cos in frunte.
Daca lipsesc un an, mi-e teama sa nu fiu surprinsa sa aflu ca nici nu mai locuiesc la adresa pe care o stiam si ca de fapt nici nu am nimerit orasul care trebuie.
Toate ca toate. Dar cand te duci dimineata la munca, te intorci seara acasa, te uiti la stiri si afli ca a pornit deja un adevarat razboi prin vreo parte a lumii, a mai murit un artist si a mai fost catalogat inca un virus care a ucis deja cateva zeci de persoane, ti-e si frica sa te mai duci la baie, sa nu pierzi ceva important.
Sa ratezi tu discutiile de dimineata de la birou…
“ai simtit cutremurul?”
“nu”
“pai, daca dormi”
Corect!
2 Responses to “Dar eu unde eram?!”