Acest articol a fost citit de 1185ori
Eh, io vând fânul din cap.
M-am gândit şi m-am hotărât eu aşa că o să fac o afacere bănoasă din părul meu semi-bălai, perfect drept (poţi să tragi şi linii cu el) şi care-mi ajunge până la… Până departe 🙂
Citeam pe net că cică a luat o fătucă şi 1000 de euro pe părul ei. Bă, ej nebun?
Eh, dar să presupunem că eu chiar încasez o sumă de-asta fabuloasă pentru ceva ce produc în mod natural. Corpul ăsta oricum e cel mai greu de întreţinut maşinărie… spălat tot timpul, adăpat, mâncat, dus la wc, dus la revizii periodice la doctor, ce mai, o belea pe capul nostru. Costă de te rupe să fii om. Şi am spus doar ce produce corpul, nici n-am menţionat că n-avem blană (care n-are, care are sa fie sănătos) şi trebuie ba să îl acoperim, ba să îl descoperim. Cu ce? Cu haine şi încălţări. Altă belea care frige la buzunar. Iar eu şi aşa n-am profitat până acum de nimic de la el. De ce nu aş face-o acum?! Uite aşa, să profit şi eu de pe urma producţiilor lui. Corect, nu? Păi, ori cooperăm, ori nu mai cooperăm. El produce, eu vând.
Iar dacă chiar aş încasa bani pe producţia asta, nu i-aş risipi. I-aş pune într-un cont bancar să îl las moştenire copiilor mei, cum fac americanii “the college fund”.
Şi parcă-l auzi pe fi-miu când o ajunge el mare director de trust de media, şcolit la Sorbona (zic şi eu) că spune în interviuri “familia mea era săracă, dar mama mea a reuşit totuşi să îmi deschidă un cont bancar pentru studii cu banii proveniţi din vânzarea propriului ei păr” (că eu o să tot vând, odată la 3 ani o să vând păr, iar fondul o sa tot crească).
Iar la bătrâneţe, când o avea şi el nepoţi şi o ajunge mare bogătaş, să spună că totul a pornit de la părul meu! Fantastic, nu?
Vă daţi seama? Să las moştenire copiilor mei bani proveniţi din păr şi … un blog?