Vezi daca nu vorbesti cu cine trebuie?

Frumoasa tara, pacat ca e locuita! Si pacat si ca e plina de tot felul de afaceristi care isi pun ei singuri bete in roate in calea bunastarii afacerilor pe care le conduc!

Dupa ce am dedus de ani de zile ca tot ce isi doreste romanul este sa fie boss/ sef/ patron/ manager si sa-i ploua cu bani in loc de stropi de ploaie, fara sa aiba nici macar o farama de idee despre CUM si CE o sa faca din pozitia dorita, acum vad si de ce nu merge tarisoara asta cum isi doreste FMI-ul. Probabil acesta este si motivul pentru care nu au venit nici americanii, pentru care si investitorii fug de noi ca dracul de tamaie si pentru care ne ocolesc cu totii cei care vad dincolo de painea noastra cu sare ca semn de ospitalitate.

Nu pot sa generalizez, evident, dar vad din exemplu in exemplu de ce ii este foarte greu romanului sa conduca o afacere, sau doar sa fie angajat si sa-si faca treaba. Pur si simplu treaba aia amarata pe care o faci, sa o cunosti bine. Dar SA O FACI neaparat! De exemplu:

Exemplul 1
Acum 2 ani imi maximizam cardul de credit ca sa cumpar un produs important in casa. Pentru asta am ales sa cumpar de la emag si am platit online, ca era in rate si imi era si mie mai usor sa returnez banii. Dupa ce am platit, am fost sunata de la emag ca produsul nu se afla pe stoc si trebuie sa astept. Cat trebuie sa astept, nu se stia. Desi livrarea se facea in maxim 48 de ore, dupa 2 zile eu tot nu stiam ce naiba se intampla, dar banii imi fusesera (evident) luati de pe cardul de credit. Am revenit EU cu un telefon (caci asa inteleg romanii sa faca afaceri: sa se roage clientul de tine sa il servesti, nu invers!) si mi s-a spus ca nu se stie cat mai trebuie sa astept. Poftim?! Atunci am sunat la banca si i-am explicat unei domnisoare de acolo ca am platit, dar magazinul nu imi livreaza produsul. “In regula, zice tipa, ma ocup eu de problema”. Si s-a ocupat. In 15 minute am primit telefon de la emag si am fost instiintata data si ora cand voi primi ceea ce cumparasem. Vezi daca nu vorbisem cu cine trebuie?

Inteleg ca emag luase deja banii de pe cardul meu si (asa cum ar gandi o minte nesanatoasa din punct de vedere comercial) nu-l mai interesa cand naiba mai primesc eu obiectul, dar atunci cand banca i-a sunat si le-a spus ca ii ia mama naibii pe toti daca nu au grija de mine -client-, si ca eventual poate rezilia contractul cu ei (contractul era nou), atunci i-a mai adus cu picioarele pe pamant, ca NU asa se fac afaceri.

Oricum, cei de la emag sunt total paraleli cu realitatea! Nu imi par ca isi cunosc domeniul, nu par sa fie interesati de clienti, nu sunt serviabili si nu sunt dispusi sa te ajute pe tine ca client cu nimic. Daca ceri un produs sa fie inlocuit, nu iti dau unul din aceeasi gama, ci total diferit. Ca asa e in tenis. Daca tu cumperi placa de baza DDR 3 memorie RAM, ei iti ofera la schimb DDR 2. Super, nu?

Exemplu 2
Acum 2 ani in iarna am auzit zvonuri ca ar fi bine sa caut sa vad daca nu cumva am conturi de economii lasate neinchise dupa ce contul a ajuns pe zero. Orice om se gandeste ca daca a avut un cont normal deschis la o banca, dupa ce a scos toti banii din cont, contul se va inchide automat. Eh, se pare ca nu. Se pare ca bancile percep in continuare comisioane de administrare, chiar daca contul ajunge pe minus, in loc sa-l inchida. Asa ca ajungi dupa o vreme indelungata, de cativa ani, sa datorezi bancii cativa zeci de lei sau chiar cateva sute, fara ca de fapt banca sa fi facut nimic pentru ei. Doar din neglijenta ta si, se pare, din cauza unor lacune in regulamentele bancare. Dar e totul pierdut? Ei bine, nu! Pentru ca nu este chiar legal. Nu este chiar legal ca banca sa administreze un cont bancar trecut pe partea negativa. Si tocmai de lucrul asta m-am lovit eu.

Asa ca am trecut pragul primei sucursale BCR (cu ei aveam treaba) care mi-a iesit in cale, am dat buletinul si am rugat-o pe tanti de la ghiseu sa imi spuna daca apare vreo datorie pe numele meu. Raspuns: da. 80 de lei. M-am invinetit la fata brusc! Deci, erau adevarate zvonurile! Pai, zic, bine si de ce n-am fost informata! Contul fusese deschis in urma cu 9 (NOUA) ani, de ce nu l-ati inchis pana acum dupa ce a inceput soldul sa fie negativ SAU sa ma anuntati? Ca sa vezi, sa nu mai vezi. Explicatia lor: ca atunci nu se completau toate datele de contact ale titularului si ca n-au stiut unde sa-mi trimita informarea de plata. Ba, ej nebun! (daca asa zic ei…)

Pai, si ce fac? Adica, voi asteptati ca EU sa vin sa va spun ca tineti conturi deschise aiurea, ca apoi tot EU sa platesc?! Daca nu apaream eu, ce s-ar fi intamplat?! Intrebari fara raspuns din gura tipei…

Cum procedam, o intreb. “Platiti si vi-l inchidem”. De ce sa platesc?! Si daca nu vreau? Ea: nu stiu ce sa va zic. Ba ej nebun?!

Norocul meu a fost ca din intamplare cunosc oameni care lucreaza in banci si care s-au intalnit fix cu acest gen de situatie. Asa ca am procedat ca un client informat de data asta: 🙂
– am facut plangere scrisa la banca (ar trebui sa aiba ei formular standard) ca mi se refuza inchiderea contului fara plata datoriei acumulate pe nedrept (si am explicat de ce)
– am inregistrat plangerea la registratura bancii, de unde am primit numar de inregistrare si copie a plangerii.
– apoi am mers la ANPC si am facut plangere. (ANPC-ul de care apartii cu domiciliul). Am mers cu copiile actelor pe care le aveam (copia plangerii la banca, bonul de inregistrare la registratura) si cu o alta foaie scrisa de mana in care spuneam exact de ce ma adresez ANPC-ului.
– in 30 de zile am primit raspuns: am fost sunata de la banca sa vin sa semnez inchiderea contului. FARA sa achit comisioanele alea de administrare aberante.

Mi-as fi pierdut timpul negociind cu banca. ANPC-ul este tatal lor! Sper doar ca s-au ales cu controale sau macar cu amenzi. Desi nu cunosc capacitatile totale ale acestei institutii sfinte in Romania: ANPC.

Exemplul 3:
Folosesc un dozator de apa de la Cumpana. In regim de inchiriere/custodie. Intr-o zi, dupa ce s-a golit bidonul, sun la ei si cer igienizarea. A doua zi vine un baiat de la ei si-mi spune ca din pacate dozatorul este prea murdar si am nevoie de un altul nou, ceea ce ma costa. Imi arata de ce, il cred. Normal pana aici. Imi spune ca ziua urmatoare va veni cineva cu noul dozator. Ok, zic. Sa vina.

Astept 2 zile, nu vine nimeni. Sun la relatii cu clientii, imi spun ca ma suna ei inapoi, nimic inca 2 zile. Revin iar, ma plimba cu telefonul pana vorbesc cu o tipa “manager de contract” si imi spune ca momentan nu au dozatoare noi, deci va trebui sa astept. Cat? Nu stie. Poftim?! I-am atras atentia ca eu totusi nu-l mai pot folosi pe cel vechi si sunt fortata sa cumpar apa din alte surse. Da, stie si intelege, dar nu ma poate ajuta. Ne auzim si zilele urmatoare. Bun, zic, eu am rabdare.

Peste alte 2 zile sun, dar mi se spune tipa intrase in concediu medical. Ok, convenabil (era in preajma unei sarbatori legale), dar doar nu aduce ea dozatoare noi. Deci, eu ce fac? Pai, reveniti mai incolo. Ok, am rabdare, revin.

Iar ieri, revin din nou la Cumpana, iar repet povestea (ca eu astept, ca nu am apa, ca blabla), mi-o da pe tipa care fusese bolnava, se scuza, INSA de data asta i-am explicat frumos si calm ca luand in calcul lipsa de actiune, faptul ca nu sunt anuntata ce se intampla si timpul care a trecut (peste 2 saptamani) eu o anunt ca daca nu rezolva pana la finalul saptamanii, reziliez contractul. Ok, inteleg, zice tipa. Va anunt cand am noutati. Bun, am rabdare.

A doua zi, dimineata devreme, mi-a sosit si dozatorul nou. Fara sa mai fiu anuntata. Vezi, daca n-ai spus ce trebuia?

Trebuie clientii sa va traga de maneca sa va spuna ca nu va faceti treaba bine?! Ce fel de comercianti sunteti voi daca nu stiti sa multumiti un client?! Chiar trebuie sa va fortez eu mana ca sa reactionati cum ar trebui sa reactioneze orice comerciant care isi cunoaste interesele?! Pai, chiar asa?! Si exemple mai sunt, dar nu-mi doresc sa plictisesc…