Un cocoş la 19 găini

Cateodata ma loveste inspiratia. Doar cateodata. Alteori spun prostii, iar alteori mi se pare ca imi cade un mar in cap si descopar forta gravitationala. Eh, nu stiu unde intra asta, dar vreau sa imi insir o aberatie despre necesitatea existentei a cel putin unui mascul intr-un grup de femei.

Se facea ca eram la tara si cum statea eu asa in batatura, la umbra unui pom, tolanita pe un fotoliu improvizat, ma uitam lung, ca un copil nestiutor ce sunt, la gaini. Si cum ma uitam eu asa la cotetul si la gradinita lor imprejmuita cu gard, il intreb pe al batran al casei de ce sunt doi cocosi printre atatea gaini. Ca eu stiam ca cocosii se bat. La care imi spune al batran ca asa “se zice” ca este necesar: sa ai un cocos la 19 gaini. Ca sa fie capabil sa le satisfaca pe toate. Cica asta ar fi ratia optima de satisfacere in randul gainilor. Daca sunt mai putini, gainile sunt stresate, iar ele erau mai mult de 19 acolo.

Eh, cum vi se pare informatia asta? Mie parca mi-a deschis ochii! Ca si cand ceva mai strasnic nu auzisem pana atunci. Vasazica, ca sa mentii o outoare fericita, iti trebuie un cocos, in proportie de 1 la 19 gaini. Ei, lasa-ma!

Dar de ce 19?! Il intreb. Pai, zice el, ca sa fie 20 in total. Adica 5 la suta. Uau, asta chiar m-a dat pe spate! Stiam eu ca oul este singurul aliment complet din natura si ca este de o inginerie fantastica prin forma sa ovala, dar nu ma asteptam sa stea acest procent in spatele lui. Pur si simplu: masca! 😀

Eh, si cum stateam eu asa tolanita pe fotoliu, mi-am adus aminte de multele povesti de pe la joburile oamenilor. Ca cica e mancatorie mare in colective care sunt pline de femei. Sau care au numai femei. Si cica e nasol. Ca cica ar fi stres mare. Pe de alta parte, in alte colective preponderent feminine, dar in care mai e si cate un mascul, cica treburile sunt mai linistite, si n-ar fi asa mare zarva. Cumva (cumva!) le tine sub control. Ca se pare ca un ocean de estrogen, fara un strop de testosteron la orizon, produce niste fenomene de tip telenovelistic… Asa ca, inevitabil, nu m-am putut abtine sa nu fac o paralela cu gainile. Ca poate si noi avem un echilibru optim al nostru. Dar o fi 5% sau altul?

Ma gandesc ca poate avem si noi un procent ‘magic’, de x masculi la y femele. Ca sa se mai tempereze, domne, hormonii si sa nu mai fie atat de rele si de caragațe. Ca unele ie ale dracului rau de tot! De-ti vine sa-ti scuipi in san si sa zici “ptiu, drace!”.

Eh, tot in studierea gainilor ne vom gasi linistea, va zic. Daca nu sunt eu pe cale sa descopar ceva interesant, sa nu-mi ziceti .. cotcodac! 😉