Pierdut minţile. Le declar nule

E clar că fiind luni n-am cum să am tot cheful în dotare, sau boii acasă. Aşa că m-am gândit să vă împărtăşesc ce idee mi-a trăsnit prin cap în weekendul proaspăt încheiat. Cum aş putea să rezolv o problemă cu alta.

Am mai explicat şi în alte dăţi aversiunea mea împotriva şoferilor nesimţiţi. Domne, n-am cum să îndulcesc exprimarea, pentru că pur şi simplu asta sunt. Doamne feri, că nu mă refer la toţi, ci doar la cei care este.

Gândul mi-a poposit în cap în timp ce mergeam şi eu ca omul pe trotuar în treaba mea. Am încercat să traversez pe la zebră (şi fără să ma arunc ca toţi tâmpiţii în faţa maşinilor…), am aşteptat cât am aşteptat, până a oprit şi un fraier de şofer ca să traversez (fraier, pentru că respectă legea, că restul ie şmecheri.). Îi mulţumesc şi purced în traversare. Când, ce să vezi. Până să ajung pe trotuarul celălalt, o maşină care venea din dreapta, în loc să mă lase să termin traversarea, parcheaza pe zebră, la trotuar, blocându-mi accesul. Iar eu a trebuit s-o ocolesc, deşi până şi fraiera de mine ştie că în lege scrie că n-ai voie să parchezi “pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea”. Dar ce contează. Fuck the law!

Eu vă înţeleg că nu sunt deloc locuri de parcare în ţărişoara asta. Dar de ce vă cumpăraţi maşini în continuare?! În plus, asta nu vă scuza de încălcări ale legii, ca să nu mai zic de lipsa bunul simţ.

Şi menţionez bunul simţ, pentru că după ce m-am căţărat pe un nămete negru (deja) şi am ocolit maşina oprită în FAŢA MEA pe zebră, la următorul colţ de stradă era un Matiz parcat fix în colţul străzii, ca să n-ai loc să intri pe alee. Că omul ce s-a gândit, dacă tot are maşina mică, de ce să n-o scuipe unde vrea muşchiul lui?! Corect? Bă, da’ dăştept mai eşti, vere!

Aşadar, cum aş putea să reacţionez şi eu în vreun fel la mitocania acestor exemplare ale societăţii? Păi, dacă tot a dat dezgheţul peste noi şi încep să răsară nu numai gunoaiele de sub zăpadă, dar şi rahaţii de câini ai unei alte laturi idioate a societăţii – proprietarii care îşi lasă patrupedele să se răhăţească peste tot – am zis că dacă aş profita de nesimţirea acestora din urmă, ca să le-o pun pe geamuri primilor, poate s-ar înţelege mai clar intenţiile mele. Este că mi-am pierdut minţile?!

Material de mânjit consider că este peste tot. Aşa-i? Tot ce am de făcut este să mă pun pe treaba.

Doresc doar să adaug că nu mă înduioşează ştergătoarele ridicate. Că doar n-or reprezenta permisiunea de a fi măgar (sau măgăriţă, după caz). Dacă ai avariile aprinse, aia pot să înţeleg, că înseamnă că dispari în curând, că doar n-oi lăsa bateria să se ducă. Ştergătoarele, însă, chiar nu mă impresionează. Mă gândesc că în lipsă de alte idei, le veţi găsi şi pe alea mânjite sau …altfel.

Degeaba declar eu într-una că am cele mai bune intenţii, căci se pare că nu reacţionaţi la nimic. Aşadar, de vineri seară m-am decis să umblu cu mănuşi chirurgicale la mine. Să fiu gata de acţiune. Material nesimţit este peste tot.