După ce am stat şi m-am tot sucit o bună bucată de vreme, la titlul ăsta am ajuns. Pentru că dacă vezi o vacă cum trece strada, zici “uite o vacă!”, iar dacă vezi un papagal, zici “uite un papagal!”, aşa că inevitabil, când vezi nesimţiţi zici “uite nişte nesimţiţi!” Continue reading
Noi nu suntem normaliCategory Archives
Sezonul in care pute

Sursa foto
Poate ca din cauza ca iarna toata lumea se imbraca mai gros, sunt rare ocaziile in care sa dai de cate unul care sa miroasa izbitor. Si cand zic izbitor, e aproape literalmente, pentru ca ai aproape aceeasi reactie cand intri cu nasul intr-un geam pe care nu l-ai vazut: ti-l muta din loc! Continue reading
Blue blue blue suede shoes
Sunt o mare fraieră după pielea întoarsă. Îmi cer scuze activiştilor, protestatarilor, iubitorilor de toate alea, nu-mi doresc să îmi pun lumea în cap. Dar dacă e vorba de încălţări, eu sunt o mare fraieră după pielea întoarsă. Continue reading
Mazăre, Tatoiu şi Bejan
Am avut intenţia de ieri să îmi arăt nedumeririle pe tema celor trei nume, dar am zis să fiu de treabă şi să îi păsuiesc. Dar îmi doresc să termin totuşi ce am de spus, ca să trecem mai departe la ce ne interesează: sărbătorile de Paşte. Continue reading
Garderoba bat-o vina
Eu de fel nu sunt high maintenance. Nu sunt fiţoasă când e vorba de haine, de încălţăminte, de accesorii, de treburi d-astea vestimentare şi stil. Dacă e decent, curat şi nu arată chiar deşucheat pe mine, merge. Nu mă dau în vânt să sar în ochi, să vrăjesc cu “accesoriile” mele, să rămân memorabilă sau să mă fac remarcată, pentru că oricum dacă n-o fac prin ce-mi iese pe gură şi ce mi-a clocit mintea, cam degeaba. Continue reading
Nici bună ziua, nici …
Principala diferenţă dintre ţăranii de la ţară şi blocureşteni, este că la ţară toată lumea salută pe toată lumea. La oraş însă, saluţi pe cine vrei, dacă vrei, iar uneori nici nu foloseşti “bună ziua”. Mai pe scurt, e un stil mai miserupist. Probabil în ziua în care s-au inventat oraşele şi s-a decis puhoiul să se adune în blocuri, s-a decis şi ruperea de civilizaţie. Cam la propriu. Continue reading
Dar yo ce-am avut cu furunculul tău?!
Când ai o zi d-aia proastă, parcă ai vrea să ajungi cât mai repede de pe unde te-au dus treburile, înapoi în scorbura ta. Să n-ai nimic de-a face cu nimeni. Să nu ştii de nimeni, să nu auzi de nimic, să nu îţi ceară nimeni nimic, să nu te bage nimeni în seamă. Parcă n-ai vrea nici vreun eveniment major să se întâmple, ca să nu-ţi atragă nici ăla atenţia. Preţ de o clipă măcar, ai vrea să fie linişte. Continue reading
Ia sămânţa, neamule!
Mi-a luat ceva timp să înţeleg mai bine de ce personajul blocureştean aştepta cu atâta nerăbdare venirea primăverii. De fapt, nu mi-a luat prea mult timp, am minţit. Am observat de fapt motivul în prima zi mai senină. Continue reading
Parinti relaxati. Un pic PREA relaxati
Recunosc ca imi plac lucrurile asezate, chiar daca nu spun “nu” elementului surpriza, atat timp cat, evident, surpriza e placuta. Deci, cam asta ar fi universul meu: eu controlez cat pot lumea mea, incerc sa fiu civilizata, incerc sa-mi folosesc capul din dotare si nu doresc sa ii deranjez pe ceilalti. La cel mai mic semn ca as deranja pe cineva plec. Simplu. Continue reading








